Cu victorii la limită, Juventus Torino a câștigat lo scudetto, avându-i în formulă pe Platini și Boniek. Progresul Spartac a demonstrat un pragmatism ieșit din comun și iată că a reușit să lege un șir de trei victorii consecutive, toate la limită (2-1 la Oltenița, 1-0 cu Popești-Leordeni – in fotografie – și 2-1 la Tulcea).
Chiar la limită fiind, victoriile aduc câte trei puncte fiecare, motiv pentru care saltul în clasament al belu-albaștrilor este unul consistent. Aceste succese ne-au adus aminte de o altă realitate.
De când există echipa Progresul Spartac, în actuala formă de organizare, nu am pierdut niciodată un meci oficial, indiferent de adversar, la mai mult de un gol diferență. Ne-a învins Regal în semifinalele Cupei României faza municipală, apoi în campionatul trecut am pierdut la limită cu Cernavodă și la Modelu.
În actuala campanie, enervantele eșecuri care ne-au dus la un moment dat în subsolul clasamentului, dar si cel din Cupa Romaniei, au fost, toate, ca un făcut, la limită. Culmea, de fiecare dată când am pierdut agonizant am jucat bine, iar în contrapartidă, victoriile la un gol diferență au apărut după jocuri în care Progresul Spartac nu a impresionat. Dar acesta este fotbalul, cu paradoxurile și, câteodată, nedreptățile lui. De asemenea, înfrângerile la limită, au venit de cele mai multe ori după goluri primite pe final de partidă.
Am omis din acest palmares meciul de baraj de acasă, cu Crevedia, pierdut la masa verde cu 3-0. Aceea nu a fost o înfrângere pe teren, ci una dictată de regulamente.
Progresul tot înainte!
Progresul Spartac 