Desi i-am dedicat deja un medalion, nu putem ignora prestatiile excelente ale portarului nostru, Iulian Raduta, din cele doua partide sustinute pe terenul din Intrarea Vrabiei.
Cu o linie de clasament incredibila dupa 12 etape, 10 victorii un egal si o infrangere, incercam sa facem un exercitiu de imaginatie si sa ne gandim unde am fi fost fara interventiile sale senzationale, de multe ori in situatie de unu la unu cu atacantii adversi. Cu Slobozia, la 0-0, cu Voluntari de doua ori la 0-1 si inca o data la 2-2, cu Borcea, la 0-0, cu Tulcea la 2-0 si 2-1 si ieri cu Modelu de doua ori la 0-0 sunt momentele care ne vin in minte acum si in care portarul nostru a facut minuni schimband probabil soarta partidelor respective! Pe partea cealalta, din cele 12 goluri incasate, doar primul cu Oltenita, la care mingea stearsa de Frangu i-a trecut printre maini, si penalty-ul comis cu Cernavoda (unde puteam spera ca, in absenta faultului, atacantul advers sa isi fi inchis unghiul si sa rateze) sunt faze in care se poate specula ca ar fi putut fi mai inspirat.
La o echipa ofensiva ca a noastra, portarul ramane de multe ori in umbra, focusul cazand pe realizarile celor din avanposturi. Dar performantele Progresului nu ar fi avut aceeasi rezonanta daca nu am fi avut un „numar unu” de valoare care sa ne acopere spatele!
PS – de fapt numarul de pe tricou este 12. Dar suna mai bine asa… si a iesit si poza bine cat sa nu ne dea de gol 🙂
Progresul Spartac 