Autor: Progresul Spartac

Progresul Spartac aborda în această vară Cupa României după o serie de 5 eșecuri consecutive (2021 v Chiajna, 2022 v Alexandria, 2023 v Tunari, 2024 v Popești, 2025 v Clinceni), victoriile istorice cu Rapid sau Steaua părând doar o amintire extrem de îndepărtată.

Rămasă și fără mai mulți jucători importanți din sezonul trecut (Grigore, Iacob, Teiuș, Costea), echipa bleu-albastră nu părea să emită pretenții la vreo performanță în competiția în care ajunsese de două ori până la faza șaisprezecimilor. Dar ceea ce a urmat va rămâne pentru mult timp în memoria comunității progresiste!

PROGRESUL SPARTAC – PROGRESUL FUNDULEA 2-0 (0-0)

Primul tur ne-a adus în premieră în fața unui alt Progresul din mijlocul Bărăganului, într-un meci jucat din fericire pe stadionul propriu din Intrarea Vrabiei. După o primă repriză destul de echilibrată, o superbă acțiune individuală a lui Andrei Ohaci îi dădea ocazia lui Nicolas Tong să înscrie pe respingerea portarului. Oaspeții nu au cedat, având și o transversală, dar în ultimul minut regulamentar un contraatac pe axa Belibrov – Dumitriu – Preda (toți nou-veniți) tranșează definitiv câștigătoarea.

AFC BOLINTIN VALE – PROGRESUL SPARTAC 1-3 (1-1, 1-1) – dupa prelungiri

În turul următor avem parte de o partidă doar aparent mai ușoară, formația de Liga a patra din județul Giurgiu abordând meciul cu mare ambiție în fața propriilor suporteri.

Deschidem scorul repede prin Dumitrescu, dar o neatenție aduce egalarea, iar în repriza a doua reușim să ratăm o cascadă de ocazii imense și ajungem în prelungiri. Eliminarea lui Istrate duce surprinzător la mobilizarea progresiștilor, care înscriu de două ori prin Belibrov, bine găsit de Dumitriu, și apoi prin Mirea, după o acțiune personală, și suntem în turul următor.

PROGRESUL SPARTAC – METALOGLOBUS 2-1 (1-1)

Plecăm cu șanse minime în turul trei în fața fostei prim-divizionare din Pantelimon, în fața căreia avem totuși ascendentul unei frumoase victorii în Cupă, obținută în urmă cu 8 ani.

Meciul începe practic de la 0-1 și pare că riscăm un dezastru, dar Darius Besca egalează rapid cu capul după un corner bătut de Ohaci și copiii Progresului prind curaj. Schemele de la corner concepute de Andrei Erimia creează panică în careul advers și duc în cele din urmă la un nou gol al lui Besca. Dar nu se poate să fie atât de simplu, iar la ultimul atac al meciului arbitrul dictează eronat penalty și cartonaș roșu pentru Dumitrescu, lovit de minge în umăr. Un gol acum ar însemna aproape sigur eliminarea, dar Ciontos salvează spre bucuria unui stadion plin și suntem în play-off!!

C.I.L. BLAJ – PROGRESUL SPARTAC 1-3 (1-1, 1-1) – dupa prelungiri

Din nou tragerea la sorți ne ajută să evităm numele grele din prima ligă prezente deja în această fază, dar ne trimite totuși în deplasare la un adversar puternic și motivat.

Deschidem scorul prin Ciprian Stanciu, după o gafă a portarului advers, dar gazdele egalează rapid și apoi presează în căutarea victoriei. Reușim să ducem meciul în prelungiri unde, din nou după un corner, tot Darius Besca ne readuce în avantaj. Într-un final tensionat, marcat și de câte o eliminare în fiecare tabără, ne desprindem cu golul lui Petre Marinescu din prelungirile prelungirilor și sărbătorim incredibila calificare în grupe alături de fanii care ne-au urmat în inima Ardealului!

Șirul de patru victorii care de care mai dramatică ne aduce în fața a trei noi partide cu adversari de top, Concordia Chiajna, Petrolul și U Cluj, în această ordine. Trei meciuri în care pornim cu șansa a doua, dar care ne dau ocazia să arătăm tuturor fotbalul generos și entuziast prestat de talentații copii ai Progresului!

În interviul de după victoria dramatică de la Blaj, managerul Andrei Erimia a spus, inspirat, că prin acest rezultat – și de fapt prin toată campania din această vară fierbinte – s-a scris o nouă și frumoasă filă în povestea de zece ani a Progresului. Exprimarea a fost preluată și în cronica de pe liga2.prosport.ro și sună prea bine ca să nu o folosim și noi în titlu!

→ Anul ăsta, pe 3 septembrie, se fac 10 ani de când, pe stadionul Electromagnetica, debuta sportiv acest nou efort de relansare a culorilor bleu-albastre, și filele scrise în cartea Progresului Spartac în acești zece ani au fost multe. Atât de multe că ar fi mult prea greu să le amintim pe toate.

O să încerc să enumăr însă pe cele mai frumoase dintre ele. Totul a început cu acel 5-0 cu un Regal cu o trupă de excepție, care avea să treacă apoi în următorii ani cvasi-integral și prin curtea noastră, apoi victoriile de mare tensiune cu rivalii de la Progresul vechi – pentru ca primul an să se încheie cu promovarea epică de la Crevedia, povestită și răspovestită.

→ Anul 2 a venit cu un 4-1 cu Slobozia și un 7-0 cu Farul, cu speranța unei promovări miraculoase, dar și cu eșecul final, care mai doare și acum, la Modelu.

→ Anul 3 a fost anul victoriei cu 3-1 în fața Rapidului, pe un stadion din Intrarea Vrabiei umplut cum nu avea să mai fie vreodată. Și tot atunci am avut și prima aventură în Cupa României – victorii cu Afumați și Metaloglobus și eșec la limită în 16-imi cu U Cluj, viitoarea noastră adversară din grupe anul acesta – pe atunci încă divizionară secundă.

→ Anul 4 a fost din păcate anul Covid-ului și al acelui baraj urât cu Slatina – nu prea ne dorim să ne amintim nici de una, nici de cealaltă …

→ Următorul sezon a adus un Progresul cu un lot slăbit în fața Stelei care a marșăluit fără probleme spre promovare. Dar chiar și așa, s-a mai reușit o nouă victorie de răsunet în fața Rapidului, 3-2 în Cupa României după prelungiri, din păcate însă în fața unui stadion gol din cauza restricțiilor pandemice.

→ Și a venit anul al șaselea când – prinzând în sfârșit și un culoar mai favorabil – Progresul a dat lovitura și a urcat în liga a doua, de care fusese atât de aproape în alte două ocazii. Și în Cupă a fost o nouă performanță de răsunet, 2-1 cu Steaua, urmat de un nou joc excelent cu Chiajna, pierdut din păcate la penaltyuri.

→ Debutul la liga secundă a fost abordat de Progresul cu probabil cel mai puternic lot din istoria clubului, dar un start bun cu victorii la Timișoara și cu Brașov a fost urmat apoi de câteva ghinioane și un vrie redresat doar în primăvară, la timp totuși pentru a prinde barajul în fața unor cluburi importante ca Minaur, Ripensia sau Poli Timișoara. Un baraj tur retur cu Metaloglobus pierdut doar la lovituri de departajare în fața clubului care în numai doi ani ajungea în prima ligă cu o bună parte din jucătorii prezenți în fața bleu-albaștrilor!

→ Chiar dacă Progresul a rămas în cele din urmă și în sezonul următor în liga secundă, pierderea barajului ne-a costat scump, incertitudinea prelungită până după startul competiției nepermițând alcătuirea unui lot competitiv în timp util. Iar când totuși părea că se încheagă cât de cât o echipă, toate elementele (ghinioane, arbitraje, goluri luate în prelungiri, etc.) s-au coalizat împotriva noastră și ne-au făcut să încheiem anul cu doar o victorie și un egal în 26 de meciuri, deși probabil vreo 17-18 înfrângeri din cele 24 au fost la limită…

→ Sezonul 8 a început promițător, bleu-albaștrii părând gata să lupte din nou în barajul promovării. Dar pierderea în cel mai prost moment posibil a căpitanului și liderului echipei, Parfeon, coroborată cu un final incredibil al Vediței Colonești (club desființat apoi, șocant, în aceeași vară!!) au dus la pierderea poziției secunde în ultimul meci al sezonului.

→ Anul al nouălea a fost unul al supraviețuirii și al reconstruirii unei echipe – pentru prima dată de la înființare fără Danila Parfeon! – în jurul veteranului Stanciu, revenit pentru a încheia cariera în aceleași culori bleu-albastre în care și-a și început-o.

→ Și când părea că clubul, cu resursele financiare drastic limitate, nu mai poate emite prea multe pretenții la performanțe, a venit vara aceasta nebună, cu patru meciuri unul mai dramatic decât celălalt, în care copiii Progresului au reușit imposibilul – calificarea în grupele Cupei României! Cu copii de 16-17 ani grupați în jurul căpitanului Stanciu (golgheterul all time al clubului nostru devenit la 36 de ani fundaș central!) și celor trei „supraviețuitori” ai generației 2004, campioană națională de juniori – Ciontoș, Ohaci și Tong, s-a ajuns în faza grupelor unde urmează meciuri cu adversari de mare tradiție ca Petrolul și U Cluj.

Au fost momente superbe, în Vrabiei, la Bolintin sau la Blaj, care ne-au reamintit de ce iubim acest club modest de cartier – un cartier care începe în sfârșit să formeze o comunitate progresistă autentică, pe lângă galeria care ne-a rămas fidelă pe tot parcursul celor zece ani.

Și, ca să revenim la formularea din titlu, și la multele povești frumoase scrise în cartea Progresului în acești ani, de ce să nu visăm că cea mai frumoasă poveste din carte nu e de fapt una care nu a fost scrisă încă??

Debutant la nationala Romaniei de minifotbal, fostul nostru jucator Alexandru Nechita (numarul 10 in fotografie) a reusit sa obtina ieri, la Sarajevo, titlul de vicecampion european, dupa o infrangere dramatica, la lovituri de departajare, in finala disputata in fata Serbiei! Nechita, care a reusit si un gol pentru tricolori in meciul din optimi contra Georgiei, a luat parte in urma cu mai putin de o luna la partida demonstrativa din Intrarea Vrabiei, in echipa “legendelor” Progresului Spartac. Felicitari fostului nostru jucator, si o cariera internationala cat mai lunga in continuare!

Si daca tot vorbim de felicitari, sa nu il uitam pe fostul nostru capitan, Ciprian Stanciu, care a obtinut miercuri cu CS Afumati a treia promovare in Liga a II-a din cariera, dupa cele reusite cu Viitorul Constanta si Minaur Baia Mare!

Ieri a fost zi de sarbatoare in Intrarea Vrabiei, meciul demonstrativ dintre legendele Progresului din Cotroceni si Progresului Spartac marcand implinerea a 80 de ani de la infiintarea, la Rasinari, pe 10 mai 1944, a clubului originar Progresul.

Publicul numeros a avut ocazia sa revada nume de legenda ale “bancarilor” din cele mai diverse generatii, incepand de la jucatorii celebrei echipe din anii ‘60, Dumitru Baboia si Gelu Cristoloveanu (deveniti apoi exceptionali antrenori in cadrul centrului de juniori din Parcul cu Platani), trecand pe la capitanul marii echipe din anii 86-87, cand promovarea ne-a fost “interzisa” de Flacara Moreni si ASA Targu Mures, Mitica Bolborea, apoi eroii revenirii din “subteranele” diviziei C in 88-90 (Ionel Adam, Carol Marina, Eugen Stoian), atacantul de clasa al primilor ani ‘90 Florin Carstea, si jucatorii care au evoluat sub culorile bleu-albastre in ultimii ani dinaintea falimentului: Ovidiu si Claudiu Herea, Cristian Popescu, Alexandru Frangu, Florin Geana, Andrei Sava si Ciprian Stanciu.

In opt ani, clubul nostru, Progresul Spartac si-a creat deja si el “legendele” sale, de la grupul care a obtinut victoria istorica de la Crevedia pentru a rata in anul urmator “la mustata” o promovare de senzatie in fata Farului (Iulian Raduta, Cosmin Dedu, Adrian Neacsu, Daniel Stoian, Alexandru Nechita, Dragos Zaharia, Andrei Nemtescu), invingatorii Rapidului din 2018 (Eugen Lixandru, Ionut Tudorache), invinsii “barajului” faimos cu Slatina (Silvian Matei, Daniel Vlad, Giovanni Petcu, Mihai Sandru) sau chiar campionii U17 din 2021 reprezentati prin Nicholas Tong. Au mai intrat pe teren si antrenorii cu vechi state in cadrul Academiei Progresul Spartac (Robert Oancea, Mihai Albu, Mihai Ciparidis), managerul Andrei Erimia, dar si un membru al galeriei progresiste, Ionut Maruntelu, fost junior al clubului din Cotroceni, care si-a implinit cu aceasta ocazie visul de a purta macar odata tricoul “Progresului” alaturi de idolii sai, fie si intr-un meci demonstrativ!

Toti acestia au avut ocazia sa fie aplaudati din nou din tribune de o galerie progresista (intarita cu “fratii” de la FC Arges) in mare forma si sa isi aminteasca cu aceasta ocazie de vremurile bune si momentele de glorie traite in tricoul bleu-albastru al Progresului. Bine, pentru o parte dintre ei, inca jucatori activi, sezonul oficial nici macar nu s-a incheiat, Stanciu (Afumati) si Tudorache (Popesti) urmand a fi implicati intr-un duel direct saptamana aceasta in barajul pentru promovarea in liga secunda.

Multumim tuturor celor ce au fost prezenti ieri in Intrarea Vrabiei – legende, suporteri, juniori ai clubului, precum si tuturor celor care s-au implicat impreuna cu noi in organizarea acestui frumos moment aniversar! Pentru toti, dar si pentru cei si mai multi care, din diverse motive, nu au putut fi alaturi de noi, dar au Progresul in inima, avem datoria sa tinem sus, in continuare, steagul bleu-albastru. Progresul, tot inainte!

Progresul a obtinut ieri, in ultimul meci al sezonului, prima si singura sa victorie din acest campionat, 3-1 (1-0) cu CS Tunari. Venit exact la un an de la ultimul nostru succes, inregistrat in ultima etapa de playout a campionatului trecut, 1-0 la Targu Jiu cu Viitorul (gol Stanciu), acest rezultat premiaza in sfarsit eforturile depuse la fiecare meci de tanara garnitura progresista, care nu a depus armele pe toata durata competitiei, in ciuda sirului descurajant de rezultate nefavorabile. Si chiar daca intalnirea de ieri nu mai avea nici o miza, CS Tunari fiind deja retrogradata, cele opt cartonase galbene primite de bleu – albastri (o exagerare totusi din partea unui arbitru care a avut in rest o prestatie destul de buna) stau marturie pentru indarjirea cu care s-a luptat pentru cele trei puncte in jocul de ieri de la Buftea!

Cele doua goluri frumoase ale lui Florescu (foto), la care s-a adaugat penalty-ul golgeterului Chiritoiu, au incheiat intr-o nota pozitiva un sezon in care, continuam sa credem, un pic mai mult noroc sau inspiratie in meciurile toamnei ar fi putut da incredere unei echipe lipsite de experienta si ar fi dus poate la un traseu asemanator cu cel din primul nostru an in liga secunda. Nu a fost sa fie, si la acest final de sezon ne cerem scuze de la toti cei pe care i-am dezamagit cu sirul interminabil de esecuri, intrerupt simbolic ieri. Dar cei care ne-au fost alaturi meci de meci au inteles cu siguranta ca ne-am batut, in primavara chiar cu o echipa de copii, pentru fiecare minge si pentru fiecare punct, iar faptul ca nu am abandonat competitia si ca o vom lua de la capat la anul, cu resursele noastre modeste, are paradoxal o dimensiune, fara exagerare, eroica.

Pana la intoarcerea mult-asteptata in Intrarea Vrabiei in toamna, va asteptam in week-end-ul care urmeaza la partida demonstrativa dintre Progresul din Cotroceni si Progresul Spartac 2017, prin care sarbatorim 80 de ani de la infintarea la Rasinari a clubului istoric Progresul, ai carui continuatori morali ne-am propus sa fim.

Iata si ultima echipa aliniata in acest sezon de liga secunda de Progresul:

Paraschiv – S. Radu (73 Paliu), Calea, Parfeon, Florescu – Crivac, Em. Pacionel (99+2 Strachinescu) – Firtinescu, Petcu (82 Tong), M. Andrei (90+2 Mirea) – Chiritoiu (90+2 Stanga).

Fundasul progresist Deian Geana a fost selectionat in lotul Romaniei U15 (fotbalisti nascuti dupa 1 ianuarie 2009), care va face deplasarea in Franta in perioada 17-23 februarie pentru un stagiu de pregatire si o dubla partida amicala cu selectionata similara a Frantei. Echipa Romaniei il are ca antrenor pe Victor Ene, fostul mare jucator al Progresului din Cotroceni din anii ‘80-‘90.

Tanarul nostru jucator a debutat pentru echipa mare in liga a doua in ultima partida a sezonului trecut contra CSM Slatina si are ocazia sa mai apara pe teren la acest nivel si in aceasta primavara, antrenorul Andrei Erimia fiind hotarat sa puna accentul pe promovarea juniorilor proprii in partea a doua a campionatului.

Felicitari si succes in continuare!

Inainte de primele amicale ale anului (printre care unul contra unui adversar de calibru, Dinamo), progresistii s-au relaxat joi seara la cinema.

Filmul ales, deloc intamplator, de managerul Andrei Erimia a fost “Next goal wins”, povestea echipei de fotbal a Samoei Americane, cea care detine recordul cu privire la cea mai drastica infrangere suferita intr-un meci inter tari (0-31 cu Australia) dar, sub bagheta unui antrenor european, reuseste sa se mobilizeze si sa obtina prima victorie din istoria sa in meciul cu Tonga.

O prima victorie care ramane un obiectiv si pentru returul Progresului, dupa o toamna in care rezultatele au fost departe de asteptari, chiar si tinand cont de circumstantele binecunoscute. Cele 29 de puncte obtinute in primul sezon in liga secunda raman, puse astfel in perspectiva, o performanta extraordinara, pe care abia acum o putem aprecia la adevarata ei valoare.

Tot ce ramane de facut in primavara este sa onoram competitia, luptand in fiecare meci si pentru fiecare punct pus in joc – asa cum am facut-o si in toamna de altfel, chiar daca rezultatele nu au fost de partea noastra.

Progresul, tot inainte!

Fotbalistul Progresului Spartac, Isaac Solet, si-a continuat evolutiile la meciurile de calificare pentru World Cup 2026 in cadrul formatiei Republicii Centrafricane.

Ier, in meciul disputat in deplasare cu Mali, jucatorul bleu-albastrilor a fost titularizat din startul partidei pe postul de fundas dreapta. Solet (cu nr. 12 in fotografie) a fost inca din minutul 7 protagonistul unei faze controversate, Mali cerand vehement penalty in urma unei deposedari reusite de mijlocasul progresist.

In ciuda dominarii categorice a gazdelor (raportul suturilor fiind de 14-1), apararea centrafricanilor a rezistat eroic, meciul incheindu-se cu un neasteptat rezultat de egalitate, 1-1.

Felicitari lui Isaac Solet, pe care il asteptam ca protagonist pentru meciul de sambata cu Steaua!

Fotbalistul progresist Isaac Solet si-a facut debutul international la seniori ieri, in partida de calificare pentru World Cup dintre Comore si Republica Centrafricana.

Desi nu a fost titular, Solet a evoluat mai bine de o ora, fiind introdus in teren in minutul 32, lmediat dupa ce gazdele au inscris golul de 1-1. Din pacate, echipa sa, Republica Centrafricana, a pierdut la finele celor 90 de minute cu scorul de 4-2. Solet va avea ocazia sa evolueze din nou pentru nationala tarii sale luni, in partida cu Mali.

Felicitari primului – si, speram noi, nu si ultimul – progresist international de seniori!

Foto: pagina de fb a echipei de fotbal a Republicii Centrafricane.

Iata ca, desi rezultatele Progresului Spartac din acest sezon nu sunt pe masura asteptarilor, clubul nostru marcheaza in aceste zile o premiera istorica: un fotbalist senior din lot este convocat la nationala tarii sale!

Este vorba de Isaac Solet (in fotografie in faza golului inscris cu CS Tunari), care a fost selectionat la echipa Republicii Centrafricane pentru partidele de calificare cu Comore (16 noiembrie) si Mali (20 noiembrie). Sa ii uram mult succes mijlocasului bleu – albastru, fratele mai mic al mult mai cunoscutului Oumar Solet, fundasul lui Red Bull Salzburg, care a optat insa pentru nationalitatea franceza.