Leixoes și dictatorul Salazar – amintiri „progresiste”

Se întâmpla în noiembrie 1961. Progresul câștigase Cupa României și reprezenta țara noastră, în premieră, în Cupa Cupelor. Sorții ne scoseseră în cale echipa portugheză Leixoes, iar prima manșă urma să aibă loc la Lisabona, pe Stadionul ”Jose Alvalade”.

În perioada respectivă, Portugalia era dominată de regimul dictatorial al lui Antonio Salazar. Înainte de plecare, prim-secretarul de partid din sectorul în care era sediul clubului Progresul, i-a convocat pe fotbaliști la o ședință în care să le transmită cum să se comporte în Portugalia. Fotbaliștii au fost puși în gardă despre pericolul de a fi racolați prin intermediul poliției politice și că li se va propune să rămână în Portugalia.

La finalul ședinței, extrema stângă George Marin a avut o intervenție anecdotică, în urma căreia toți au izbucnit în râs: ”Lăsați tovarășe prim-secretar că dacă Salazar acesta vine pe partea mea, îl rezolv eu”, a spus fotbalistul, conform mărturiei marelui comentator Cristian Țopescu, însoțitor al bancarilor în deplasarea respectivă.

Progresul a obținut la Lisabona o remiză de palmares, 1-1, după ce Alexandru Karikaș, căpitanul echipei, a deschis scorul în minutul 19. În returul de peste o săptămână, pe vechiul ”23 August”, în fața a 35 000 de spectatori, Progresul pierdea meciul și calificarea, cu scorul de 1-0.

Garnitura Progresului din această filă istorică: Mândru – Nedelcu, Karikaș, Soare, Ioniță, Pașcanu, Oaidă, Protopopescu, Voinea, Marin, Baboie. Antrenor: Ion Lupaș.

António de Oliveira Salazar a fost prim-ministru al Portugaliei din 1932 până în 1968. Acesta este fondatorul a ceea ce el a numit “Statul Nou” (Estado Novo), un regim autoritar de dreapta care a guvernat ţara până în 1974. Regimul se opunea nu doar comunismului şi socialismului, dar şi liberalismului, “Statul Nou” bazându-se pe principii conservatoare, naţionaliste şi, nu în ultimul rând,  clericale. Viziunea lui Salazar era de a construi un imperiu portughez pluricontinental şi o Portugalie care să fie o adevărată sursă de civilizaţie şi stabilitate pentru posesiunile din Africa şi Asia.