Rămânem la nivelul superstițiilor și, la fel ca în tur, l-am invitat la microfonul ”Progresul Spartac” pe Bogdan Grigore, un jucător cu potențial ieșit din comun care reușește de minune să îmbine partea profesională cu cea fotbalistică.

Bogdan Grigore este fundaș lateral, însă înainte de a juca fotbal, de plăcere în primul rând, este licențiat în management și marketing. El muncește în jur de 10 ore pe zi, având o funcție de responsabilitate, cu 30 de oameni în subordine. Apoi vine la antrenamente…

”După orele de muncă, vin de plăcere la antrenamente. Fotbalul, dar mai ales culorile bleu-albastre, mă relaxează și îmi conferă prospețime”, subliniază Bogdan Grigore.

La meciul cu Farul Constanța, încheiat la egalitate, 1-1, el a fost unul dintre jucătorii-cheie. La 1-0 pentru gazde, din careul mic, a salvat cu capul la o fază la care portarul nostru fusese bătut. Dacă se făcea 2-0…, dar mai bine să nu ne gândim la această ipoteză.

Toată lumea l-a apreciat pe Grigore  pentru jocul făcut la malul Mării Negre. Altruist, intervievatul are însă o altă părere: ”Cred că toți am jucat foarte bine și ne-am concentrat la maximum. Oricum partida cu Farul ne-a oferit o adrenalină aparte. Nu simțeam nici un fel de durere și eram dispuși la orice sacrificiu. Parcă eram în transă în dorința unui rezultat pozitiv. Suntem bucuroși că am reușit acel egal care ne oferă prima șansă la promovare”.

Apropo de promovare, Bogdan Grigore a fost un optimist incurabil: ”Eu încă din tur am spus că avem prima șansă. Sigur că trebuie să rămânem cu picioarele pe pământ și să fim conștienți că urmează șase finale, una mai grea decât cealaltă, pe măsură ce ne vom apropia de linia de finiș. Însă am încredere în colegi, deoarece suntem Progresul Spartac”.

Evident că un astfel de jucător, al cărui suflet este vopsit în bleu și albastru, s-a referit și la relația cu suporterii: ”Avem o simbioză specială cu fanii noștri. Ei sunt clar un al 12-lea jucător. Fără ei nu am fi capabili de asemenea rezultate. Mă bucur că ei înțeleg perfect fenomenul și trăirile celor din teren, astfel că în multe momente decisive ne-au ajutat. Chiar și la Farul, când am jucat împotriva a 5000 de constănțeni în tribune, ceva de vis altfel, tot pe ai noștri i-am auzit încurajându-ne”.

Sunt cuvinte simple, dar adevărate, ale unui fotbalist care nu își poate lăsa serviciul pentru a se concentra doar pe performanță. dar, în egală măsură, Bogdan Grigore (nu oricare jucător de fotbal deci) reușește o performanță indescifrabilă în cuvinte: aceea de a fi mereu util când este nevoie de el, după 10 ore de muncă în fiecare zi.

Lasă un comentariu