Redacția Progresul Spartac continuă seria interviurilor marca ”Progresul Spartac”, continuând pe linia superstițiilor. Așa că, la fel ca și în tur, l-am ales drept interlocutor pe Iulian Răduță, după ce acesta a reușit să scape fără gol dintr-o lovitură de pedeapsă. În tur s-a întâmplat la Popești-Leordeni, când am învins Agricola Borcea cu 1-0. Acum, după Cernavodă, goal-keeper-ul nostru povestește: ”De fapt nu eu am apărat penalty-ul cu pricina, Mingea s-a dus direct în bara porții. Singurul meu merit ar putea fi că am plonjat pe direcția șutului și am micșorat spațiul pe unde mingea putea să intre în poartă. Dar nu pot să îmi trec în statistici penalty-ul de la Cernavodă”.

Iulian Răduță a avut, în orașul nuclear, o evoluție foarte bună. El a reușit să apere dintr-o situație unu contra unu cu cel mai periculos atacant advers, dar a fost și protejat de apărători. Iată cum se destăinuie progresiștilor, specific pentru aceste faze-cheie, Iulian Răduță: ”Postul de portar este foarte delicat, deoarece orice greșeală se vede pe tabela de marcaj. La acea fază în care am salvat din șpagat, ca la handbal, era, probabil, singura mea șansă. De regulă atacanții au tendința de a șuta pe jos, mai ales în cazul portarilor înalți. Mi-am antrenat special acest procedeu gimnastic și de mobilitate. M-a salvat Apostol la o fază la care am ieșit hazardat, iar la încă o minge pe care nu am calculat-o cum trebuie am avut timp să mă întorc și să prind fără să fie pericol”. Din cele spuse de Iulian Răduță se naște o nouă întrebare, cea legată de comunicarea cu coechipierii: ”Specialiștii spun că portarul cel mai bun este cel care nu are nici un șut pe spațiul porții. Adică goal-keeper-ul își dirijează așa de bine apărătorii, comunică permanent cu ei, încât se închid toate culoarele de pătrundere. Desigur că sunt importante reflexele, robinsonadele, dar cel mai important este ca oponenții să nu tragă la poartă. Iar dacă lumea m-a remarcat între buturile progresiste, acest lucru se datorează, în proporție majoritară, coechipierilor din câmp”, rostește cu modestie Iulian Răduță.

Am vorbit în primul paragraf al materialului despre superstițiile noastre, știut fiind că mulți portari au tot felul de tipicuri care, spun ei, îi ajută la moral. Iulian Răduță ne demontează nonșalant teoria: ”Nu sunt defel superstițios. Sigur că trebuie să fii prieten cu poarta pe care o aperi, dar nu am nici un fel de comportament care să mă asigure din punct de vedere psihologic, ca moral. Acolo, în poartă, sunt eu însumi și mă simt foarte bine”.

Discuția trece pe alt palier, iar Iulian Răduță mai emite o propoziție al cărei adevăr este indubitabil, dar și superb încadrat: ”Așteptam întrebarea legată de promovare. Dacă nu credeam că vom promova nu mai veneam. Educația mea este de învingător. Particip la ceva doar cu gândul la victorie”. De parcă n-ar fi fost de ajuns cele afirmate, Răduță completează magistral teoria anterioară: ”Avem meciuri foarte grele pe final de sezon, însă este foarte bine că în clasament suntem pe locul al doilea. Așa evităm relaxarea prematură și transferăm presiunea fotoliului de lider la Constanța. Este frustrant să fii pe primul loc, dar când se trage linie să cazi pe doi. De aceea sunt foarte liniștit, mai ales că îmi cunosc foarte bine și colegii bleu-albaștri”.

Iulian Răduță stă foarte bine și la capitolul autocritică: ”Comparativ cu evoluția din tur, nu mă pot declara mulțumit. Am primit eurogoluri care reprezintă lovituri zdruncinătoare pentru moral. Cu Traian am luat gol la vinclu, la Constanța am luat gol superb, la Borcea la fel. Am mai luat și goluri din cauza unor greșeli individuale, cum sunt cele de la Slobozia. Este cumva o antiteză. Deși echipa merge bine și suntem neînvinși, am o medie de peste un gol încasat pe meci, iar eu cu astfel de statistici nu prea am fost obișnuit în carieră. Totuși, obiectivele personale se subordonează celor de grup, iar dacă echipa merge acesta este lucrul cel mai important”.

Se afirma, undeva în rândurile de mai sus, despre delicatețea fotbalistului cu mănuși. Iulian Răduță este în măsură să explice mai bine sentimentul unui portar: ”Noi portarii reprezentăm un grup aparte. Suntem foarte uniți. Performanța unui portar depinde în mare măsură de cum se pregătește și ce companie are. De aceea mulțumesc lui Sandescu, antrenorului Mihai Dan, dar și colegilor de la grupele de juniori. Atelierul portarilor are pregătire specifică în peste 60 de procente din timpul antrenamentelor, așa că dacă Progresul Spartac are portar bun, este meritul tuturor. Portarul trebuie să evite, pe cât posibil, greșelile și deciziile riscante, iar acest lucru se învață în timp, alături de colegi dedicați pentru care noțiunile de titular și rezervă sunt abstracte”.

În viața de dincolo de terenul de fotbal, Iulian Răduță conduce o afacere de familie, motiv pentru care dialogul nostru s-a petrecut între telefoane care îi solicitau diverse informații profesionale. Pe lângă performanța în fotbal, Iulian Răduță vizează eficiența afacerii sale, dar și, în viitor, intrarea la facultate. ”Aș dori să îmi completez studiile la o facultate care să mă ajute în cariera ulterioară. Nu sunt încă decis unde să merg, dar am timp să mă gândesc după ce promovăm la Liga a II-a”.

Precum la majoritatea interviurilor progresiste, concluzia autorului nu necesită alte cuvinte, deoarece esența deja s-a propus din afirmațiile interlocutorilor. De aceea Progresul Spartac este o echipă specială, formată din caractere speciale.

Lasă un comentariu