Unul dintre cei mai cunoscuți fotbaliști ai ”generației Guadalajara”, Lajos Sătmăreanu, s-a retras din activitatea fotbalistică la Progresul București. Născut la 21 februarie 1944, Sătmăreanu, a debutat la Recolta Salonta, localitatea natală din județul Bihor. Numele său real era Szatmary, dar acesta a fost românizat de autoritățile comuniste.
A jucat apoi la Crișana Oradea, în tricoul căreia a debutat în Divizia A. După aceea s-a transferat la Steaua, fiind încorporat militar, ajungând în echipa națională a României. A fost tipul de fundaș lateral dreapta foarte ofensiv, stilul său aproape de al brazilienilor plăcând foarte mult. A jucat la turneul final al Campionatului Mondial din Mexic 1970, partida sa de referință fiind chiar contra Braziliei, când am pierdut cu 3-2.
A fost unul dintre preferații lui Angelo Niculescu, care s-a bazat pe Sătmăreanu și în următoarea campanie, când România a fost eliminată dramatic de Ungaria, după un al treilea meci de baraj, în sferturile de finală ale Campionatului European. S-a retras din echipa națională a României în 1973, la cea mai categorică victorie din istorie a tricolorilor, 9-0 cu Finlanda.
La apus de carieră a jucat la FC Bihor, dar, pentru sezonul 1976-1977, a fost rechemat în Capitală de Viorel Mateianu, pe atunci antrenor al Progresului. Debutul lui Lajos Sătmăreanu la ”bancari” a însemnat câștigarea Cupei Municipiului București, după o finală superbă cu Rapid, scor 2-0.
A fost un sezon controversat pentru progresiști, înlocuirea inexplicabilă a lui Mateianu, după numai patru etape, cu Nicolae Oaidă, având un efect negativ pentru echipă. Progresul a retrogradat din Divizia A, cu toate că a făcut meciuri de referință contra echipelor puternice din campionat: 2-1 cu Dinamo și 1-1 cu Steaua.
În Cupa României Progresul a căzut de pe un cal frumos, pierzând cu 3-2 în primul tur, cu FC Argeș.
Lajos Sătmăreanu a vorbit foarte frumos despre acel ultim an al carierei sale, în cartea autobiografică semnată de cunoscutul comentator radio, Ilie Dobre.
Progresul Spartac 