Povestile de ieri ale protagonstilor meciurilor din playoff-ul Ligii a IV-a bucurestene din 2017 ne-au dezvaluit deja un amanunt inedit: desi cei de la Regal fusesera scosi definitiv din lupta pentru promovare de rezultatul primului meci al etapei a doua (Termo -AFC Progresul 0-3), tinerii jucatori ai acestui club au luptat pe viata si pe moarte in meciul doi al cuplajului, cel cu Progresul Spartac, convinsi ca sunt inca in carti!
Daniel Stoian era, la momentul desfășurării play-off-ului, căpitanul echipei Progresul Spartac. Acesta își amintește astfel acele momente: Era o presiune extraordinară pe noi și pe mine în mod special. Voiam să promovăm, voiam performanță. Aceasta era presiunea principală, să ne demonstrăm nouă înșine că suntem buni și că merităm. Mai fusese și duelul la distanță cu AFC Progresul. Mai era și un oarecare complex față de cei de la Regal, care se întăriseră pe parcursul sezonului și deveniseră o echipă foarte dificil de învins. La meciul decisiv ei nu mai aveau nicio șansă teoretică, dar probabil au fost stimulați de opozanți (nota autorului – vezi primul paragraf!). Pentru noi cei care veneam de la Singureni era și presiunea vechilor acuze de blat care ni se aduseseră. Așa am demonstrat tuturor că au fost false și le-am dat o palmă tuturor contestatarilor. Știam că în ediția următoare de Liga a IV-a urmau să apară echipe foarte puternice, cu infrastructură, gen CSA Steaua și Rapid, așa că eram conștienți de cât de greu ar fi fost, dacă atunci ratam. Pentru mine mai era și presiunea prietenilor din tribună. Eram unul dintre ei, unul dintre suporteri, coborât acum în iarbă. Dar, totul este bine când se termină cu bine a mai spus fostul căpitan progresist. Daniel Stoian este acum jucător la echipa din Domnești, din liga a IV-a din Ilfov, care a terminat turul de campionat cu 11 victorii din tot atâtea meciuri.
Eduard Radu (ex-Regal), la rândul său, și-a amintit despre acel play-off: Era primul meu play-off disputat la Liga a IV-a. Eu și colegii mei de la Regal așteptam cu nerăbdare să ne jucăm șansele pentru a promova. Eram conștienți că este greu și știam că Progresul Spartac este o echipă foarte bună. Pentru mine era concentrare suplimentară deoarece jucam împotriva fostei mele echipe. A fost frustrant să pierdem, mai ales că era al doilea meci la rând în care eram înfrânți. Am învățat însă din acea experiență că indiferent de rezultat, pierzi sau câștigi, trebuie să mergi mai departe.
Robert Oancea era antrenorul secund al echipei. Iata cum reîmprospătează el această amintire frumoasă din istoria bleu-albaștrilor: Presiunea pe umerii noștri era vizibilă. terminaserăm sezonul regulat al campionatului cu un avans uriaș, 18-20 de puncte, iar acum totul se reducea doar la bonificația acordată. Erau trei meciuri de care depindea soarta titlului municipal. Băieții erau foarte bine pregătiți. Cred că acea echipă a noastră a fost, măcar în istoria recentă, cea mai bună din Liga a IV-a bucureșteană. Îmi reamintesc cu multă bucurie nebunia declanșată de golul lui Damaschin, în prelungirile cu Regal. Suporterii s-au urcat pe garduri pur și simplu. Cred că dacă s-ar fi jucat pe un teren bun, sau un sintetic bun, diferența între noi și celelalte formații ar fi fost și mai mare. La Romprim nu am avut cele mai bune condiții. iarba era netunsă și noi, ca echipă care construiam începând de la portar, am fost dezavantajați de acest aspect. Totuși, ne-a ajutat abordarea metodică, aceasta si stilul de joc de la care nu ne-am abătut au fost atu-urile noastre principale. Robert Oancea a mai anunțat că staff-ul tehnic de la Progresul Spartac muncește intens în această perioadă de pauză forțată, preocupările fiind cele de antrenamentele individuale, dar și de întocmire a dosarului de licențiere și de clasificare a academiilor. Antrenorul nostru secund a profitat de ocazie pentru a ura sănătate tuturor românilor, dorindu-și să trecem cu bine peste această criză.
Progresul Spartac 