
Imi amintesc discutiile avute cu conducerea clubului inainte de inceperea campionatului. „E un an important pentru club. E foarte important sa nu retrogradam”.
30 de puncte. Asta era totalul de care aveam nevoie pentru a a fi siguri ca vom ramane in liga inca un sezon.
Pe atunci nici nu visam ca, dupa disputarea a trei sferturi de campionat, vom vedea echipa noastra in fruntea clasamentului, luptand pentru primul loc. Incredibil!
Acum, multa lume a auzit de noi. Celor care ne urmaresc, le spun: ne bucuram ca ne sunteti alaturi. Vreau sa va placa felul cum jucam fotbal, si vreau sa va placa de fotbalistii nostri, caci evolutia lor este extraordinara! Poate intre timp ati aflat numele lor. Jucatori considerati prea mici sau prea lenti pentru a juca mai sus. Cand i-am vazut, mi-am dat seama imediat de valoarea lor. Sau, cel putin, am stiut ca avem sanse sa nu retrogradam.
Inainte de primul meci al sezonului, le-am spus baietilor: „Vreau sa jucati pentru colegii vostri. Suntem o echipa mica, deci trebuie sa jucam cu tot sufletul. Nu ma intereseaza numele adversarului, tot ce vreau este sa luptati. Daca sunt mai buni ca noi ok, felicitari. Dar sa ne demonstreze pe teren ca sunt mai buni.”
A fost o electricitate incredibila aici din prima zi. De la conducere, jucatori, staff, suporteri, a fost incredibil ce am simtit. Canta suporterii doar cand conducem? O, nu, nu, nu, cand suntem sub presiune fanii simt suferinta noastra si canta din toata inima. Sunt mereu foarte, foarte aproape de noi.
Mai avem sapte jocuri si trebuie sa continuam sa luptam cu inima si cu sufletul. Suntem un club mic care demonstreaza ce se poate obtine prin spirit si determinare.
Stim ca fanii nostri viseaza la primul loc. Eu le spun „Visati voi pentru noi. Noi nu visam. Doar muncim din greu.”
Indiferent ce se intampla pana la sfarsitul sezonului, vrem sa dam prin povestea noastra o speranta tuturor fotbalistilor tineri carora li s-a spus ca nu sunt suficient de buni.
De ce ai nevoie ca sa reusesti?
De un nume mare? Nu.
De un contract substantial? Nu.
Tot ce trebuie e o minte deschisa, o inima deschisa, o baterie incarcata, si sa alergi liber.
Si cine stie, poate la sfarsitul sezonului vom avea o noua petrecere cu pizza!
(Claudio Ranieri – „We do not dream”, fragmente din articolul aparut in The Players Tribune, aprilie 2016).
Am ilustrat acest articol cu o poza a jucatorilor Progresului Spartac dupa victoria cu FC Voluntari 2. Orice asemanare dintre echipa noastra si cea antrenata in 2016 de Ranieri, in afara tricourilor albastre, este desigur doar produsul interpretarii noastre subiective 😉

Un gând despre „“Noi nu visam””