Unul dintre vechii progresiști, suporteri ai echipei bancare, Valentin Căltuț, a fost prezent pe 18 mai, la Stadionul Progresul Spartac, pentru a transmite un mesaj de la stația de amplificare. Cum aceasta a funcționat defectuos, acest lucru nu s-a mai putut intampla. Din acest motiv, redăm mai jos, ceea ce autorul cărții de istorie a echipei progresiste a dorit să se audă pe Stadionul Progresul Spartac, la celebrarea a 75 de ani de la înființarea echipei de fotbal Progresul București.

Dragii mei progresiști, mai tineri și mai… maturi, știm toți ce sărbătorim azi, știm toți de ce suntem aici, împreună: pentru că ne place Progresul, iubim Progresul, vrem Progresul!

Nu vreau să vă plictisesc, așa că intru direct în subiect. Aveam doi ani când, pe 10 mai 1944, în Rășinarii Sibiului lua ființă echipa care ne-a strâns pe noi azi, aici. 75 de ani au trecut de atunci, 75 de ani „bleu-albaștri”, 75 de ani de bucurii, dar și, din păcate, de multe tristeți… Nu mai amintesc acum istoria Progresului, cine vrea să o cunoască în amănunt poate să o afle din cartea intitulată „Fotbal în Parcul cu Platani”, pe care am scris-o pentru echipa mea de suflet.

 Vreau să punctez doar câteva repere importante din viața echipei pe care o iubim cu toții. Progresul a debutat într-o competiție oficială în prima ediție postbelică a Campionatului Districtual București 1945/1946, pe care a și câștigat-o, promovând astfel în Divizia C. După 5 ani, în 1951, Progresul a mai urcat o treaptă, în Divizia B, unde a jucat 4 ani. Trebuie spus că pe vremea aceea se juca în sistem sovietic, primăvară-toamnă, ca să se înțeleagă aceste 4 ediții de Divizia B. Pentru că în 1954 Progresul a ajuns pentru prima dată în Divizia A și a încheiat campionatul, în 1955, pe podium, chiar dacă „numai” pe locul 3… N-ar fi rău, nu-i așa?, să ne „mulțumim” și acum cu locul 3 în Liga I, ce ziceți?

 În 1960 Progresul a câștigat singurul trofeu din istoria sa, Cupa României, după ce a învins cu 2-0 în finală pe Dinamo Obor și a fost prima echipă românească participantă în Cupa Cupelor. Trec repede peste perioada „pestriță” 1966 – 1992 și mă grăbesc să ajung la deceniul cel mai fast din viața Progresului, 1995 – 2005. De 3 ori vicecampioană națională (1996, 1997 și 2002), de 3 ori finalistă a Cupei României (1997, 2003 și 2006), din păcate niciodată câștigătoare… „Bleu-albaștrii” noștri au fost în acei ani de 4 ori în cupele europene, cu un coeficient onorabil al punctelor câștigate, de 52 la sută.

 A urmat, însă, prăbușirea, în perioada neagră 2005-2009. Haideți să trecem peste acei ani blestemați ca să ajungem la Progresul Spartac. De la înființare, în 2014, Progresul Spartac a fost și este un continuator al tradiției echipei din Parcul cu Platani. Al spiritului progresist din Cotroceni. A promovat din Liga a V-a succesiv până în Liga a III-a, unde, la prima participare, a condus „ostilitățile” până în penultima etapă și a ratat la mustață, cum se spune, o promovare spectaculoasă în Liga a II-a. „Cu zâmbetul pe buze și mingea la picior, mereu în atac”, Progresul Spartac ne umple week-end-urile cu bucurie și speranță de un bleu-albastru pur și puternic.

 Cea mai mare realizare a sa este această „casă” în care ne aflăm acum, de care Progresul Spartac avea atâta nevoie. Numai cu o bază sportivă proprie o echipă poate năzui la mai mult. Terenul sintetic, repararea vechii tribune și construirea unor noi spații pentru suporteri, renovarea și modernizarea vestiarelor, „baloanele” care asigură loc de antrenament fie vreme bună, fie vreme rea sunt realizări care dau speranțe suporterilor că proiectul Progresul Spartac nu se va opri la nivelul Ligii a III-a și va continua cu seriozitate, profesionalism și năzuință la mai sus.

Nu pot să închei fără să mă bucur că există alături de echipă, peste tot unde joacă, această galerie incredibilă, care cântă, scandează, încurajează, menține cunoscut numele de Progresul Spartac. Civilizat, fără trivialități și huliganisme, ceea ce singularizează galeria Progresului Spartac în peisajul, hai să-i spunem doar „colorat”, cu ghilimelele de rigoare, al fenomenului ultras autohton. Nu-mi doresc decât să-i ascult pe acești tineri „bleu-albaștri” în cuget și simțiri, cântând „Cu zâmbetul pe buze și mingea la picior, mereu în atac, Progresul Spartac” în Liga I și, de ce nu?, chiar pe stadionul din Parcul cu Platani. Așa să ne ajute Dumnezeu! Vă doresc tuturor progresiștilor revederi succesive și la 85, la 95, la 100 de ani de la înființarea Progresului…

 

 

2 gânduri despre „Mesaj de inimă din partea lui Valentin Căltuț

  1.     In primul rand felicitari Progresului ,care daca nu erau cele 5 etape de la inceputul turului dupa un parcurs ulterior  impecabil se putea bate cu Rapidul pentru promovare.    Singur observatie pe care o fac este legat de inexistenta unei statii de emisie pe stadion la care sa se poata anunta componenta  echpelor.schimbarile,autorii golurilor etc.Cred ca pa langa investitiile de exceptie realizate nu ar fi  greu de relizat si ar avea un impact major.    Apropo de dl Caltut ar trebui mentionat faptul ca dansul a realizat o monografie de exceptie (pe care sunt mandru ca o am )privind istoria Progresului,cu care nu multe cluburi importante din Romania se pot mandri.  Inca o data felicitari intregii echipe,stafului tehnic,suporterilor si mult succes in tentativa de promovare din sezonul viitor. Marius Onea

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s