In trei ani si jumatate de cand suntem alaturi de Progresul Spartac, am trecut prin multe meciuri dramatice, rezolvate in ultimele secunde sau cu intorsaturi spectaculoase de scor. Au fost si bune si rele, incepand cu egalarea reusita de Termo in prelungiri pe Viitorul, trecand prin victoria cu Regal din playoff, succesul de la Buzau cu Metalul, egalul de pe stadionul Farul in fata a 5000 de spectatori, esecul de la Modelu, infrangerea dramatica de pe Giulesti si revansa spectaculoasa din Vrabiei, si incheind cu egalarea din minutul 95 la Slatina.

Dar nici un meci nu a egalat ca dramatism si rasturnari de situatie dubla din barajul de promovare in Liga a III-a cu Vointa Crevedia. A fost – sau mai corect nu a fost – intai meciul tur, cu lipsa asistentei medicale corespunzatoare, care a parut sa puna capat sperantelor noastre de a evolua intr-o categorie superioara in anul urmator. Povestea nu a trecut, normal, fara sa produca daune inclusiv in interiorul gruparii, acuzele si suspiciunile (clasicul „e clar, nu se vrea promovarea”) facandu-si aparitia. Suporterii progresisti au facut un gest deosebit, venind la unul din antrenamente cu un banner care anunta ca vor crede in echipa pana la capat, „sponsorul” a incercat si el sa remonteze spiritele promitand prima de promovare pentru o victorie indiferent de scor la Crevedia (inclusiv in cazul… nepromovarii), in timp ce Andrei Erimia (cel care avea intre atributiile manageriale, intr-un staff limitat drastic numeric, si organizarea jocului de acasa, fiind deci retinut ca vinovat de dezastru) a pregatit meciul retur cu un singur gand, acela al rasturnarii diferentei de trei goluri.

Dar lucrurile nu au inceput prea bine. Sub presiunea rezultatului, avand in fata nume grele ca Badoi, Patrascu, Balaur sau Karamian, progresistii nu au reusit sa isi creeze ocazii in primul „sfert” al meciului, in timp ce gazdele au avut o bara prin Karamian. Ba, in minutul 27, Vointa a deschis scorul prin Serban, la o neatentie a lui Frangu, iar soarta promovarii parea decisa.

A venit insa reactia prompta a bleu-albastrilor. Mai intai, Bogdan Grigore (care a facut la Crevedia meciul vietii, dupa cum el insusi declara) suteaza cu latul de la 20 de metri, iar Nechita deviaza inspirat cu calcaiul in gol: 1-1 (33). Apoi tot Grigore urca decis pe extrema, centreaza la bara doua unde apare Cana si voleiaza imparabil: 2-1 pentru noi (35). Suntem pe val, trecem pe langa 3-1 la o lovitura libera a lui Stanciu, dar la scurt timp „vulpoiul” Karamian reuseste o preluare de langa Stoian si il executa pe Raduta: 2-2 (41). Din nou totul pare pierdut, progresistii acuza socul si Karamian e la un pas de 3-2, noroc cu Raduta care agata mingea dupa un voleu spectaculos din lateral.

Pauza e binevenita, iar de la vestiar (vorba vine, pentru ca Andrei Erimia si-a tinut sedinta tehnica la un colt al terenului) iese o cu totul alta echipa. „Transversala” lui Nechita si sutul scos in corner al lui Zaharia anunta golul de 2-3, reusit de Cana cu un sut de la 20 m, bara-gol (54). Dar timpul trece si reduta gazdelor inca rezista, cu pretul renuntarii tot mai evidente la orice fel de veleitati ofensive, pe fondul oboselii si al unei canicule care a stors de energie veteranii Crevediei. Vine insa o noua urcare inspirata a lui Grigore, centrare pentru Stanciu, cap respins de portar si reluat de Dedu, pe faza, in gol: 2-4, cu 18 minute inainte de final, si ne mai trebuie un singur gol pentru a reusi imposibilul!

18 minute am spus? Hmmm… de fapt mai sunt disponibile cu totul doar vreo 5-6 de joc efectiv, pentru ca dupa fiecare faza unul – doi jucatori ai gazdelor se tavalesc cate doua minute pe teren, fie ca a existat sau nu umbra unui contact. Dar in minutul 83, Cana are o patrundere superba pe stanga, il serveste perfect la 8 m pe Nechita si acesta, desi epuizat (ceruse de minute bune schimbarea) impinge, in doi timpi, mingea in poarta, iar apoi se prabuseste: 5-2!

Dar mai e de jucat, gazdele uita de oboseala, noi facem pasul inapoi, tremuram la fiecare centrare, si doar golul lui Dedu din prelungiri incheie definitiv socotelile! E 6-2, baietii sunt pe gard si canta cu galeria, condusa de… Andrei Erimia, trimis si el in tribuna dupa ce a invadat terenul la golul de 5-2.

Echipa care a reusit aceasta formidabila revenire a fost: Raduta – B. Grigore, Stoian, Parfeon, Nemtescu – Frangu, Donca (46 Zaharia) – Geana (46 Dedu), Nechita (83 Damaschin), Cana – Stanciu (90+1 Neacsu).

Bucuria noastra a fost umbrita, a doua zi, de articolele din presa (ale caror „surse” sunt usor de identificat) despre sume impresionante platite celor de la Crevedia (in treacat fie spus, jucatorii de acolo nu isi mai vorbesc unii altora nici in ziua de azi, fiecare convins ca altcineva a plecat cu banii de la Progresul…). Au fost acelasi gen de specialisti convinsi ca „Progresul nu a vrut in Liga a II -a si a trantit meciul la Modelu” sau ca victoriile superbe cu Farul si Rapid ar fi fost „blat la pariuri”.

Pentru acestia, avem un mesaj, acum pe vreme de pandemie: Ne place fotbalul, de aia suntem aici, de aia suntem Progresul Spartac! Iar fotbalul se joaca doar acolo, pe teren!

Mai jos gasiti rezumatul partidei de la Crevedia, care pentru multi dintre noi provoaca fiori si acum. Meciul integral este si el disponibil, din aceasta saptamana, pe youtube.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s