Unul dintre cei mai mari jucători care a evoluat vreodată la echipa Progresul București este, fără îndoială, Titus Ozon.

Acesta era un atacant foarte talentat, fiind, în epoca postbelică, unul dintre cei mai populari fotbaliști ai României. A jucat la Dinamo, dar, la un moment dat, și-a manifestat intenția de a se transfera la o altă echipă, anume la Progresul București.

Acest lucru nu a fost pe placul conducătorilor din Ministerul de Interne, care i-au activat dosarul lui Ozon și, acuzându-l de legături cu mișcarea legionară, i-au stabilit un concediu forțat în Delta Dunării. Această perioadă de repaus venea după o primă etapă a pedepsei, în care Ozon  fusese scos din echipă fără explicații.

Planul era ca Ozon să rămână în Deltă până la expirarea termenului fixat de Federația Română de Fotbal, ca perioadă de transferări fără dezlegări. Pentru a putea pleca în timp util, Ozon a pretextat dureri de vezică și necesitatea unui control medical. Cerberul care îl însoțea ”în concediu” i-a promis că vor pleca spre Tulcea cu primul vapor, însă a dat ceasul înapoi cu trei ore, prin această manevră intenționând să se piardă mijlocul de transport de pe calea apei, singurul practicabil în acea zonă.

Titus Ozon a înțeles însă stratagema și, la rândul său, și-a strâns din timp bagajul într-o față de pernă și a evadat pe fereastra casei. A prins la timp vaporul și a plecat spre București, ajungând la FRF pentru a depune actele de transfer către Progresul.

Echipa progresistă avea atunci sediul în Strada Dr. Staicovici și promovase detașat din Divizia B. Titus Ozon mărturisea că ”a fost primit cu multă dragoste și căldură sufletească atât de colegi cât și de conducerea clubului”. O primire specială i s-a făcut și de către suporteri, Progresul fiind, conform lui Ozon, la acea vreme, cea mai simpatizată echipă bucureșteană, cu suporteri nu doar în Cotroceni și Șoseaua Panduri, ci și în celelalte cartiere ale orașului.

Din cartea autobiografică a lui Titus Ozon, Mereu în 16metri…, apărută la Editura Stadion în anul 1972, mai culegem informația conform căreia Progresul Finanțe-Bănci, în anul 1955, când Ozon s-a transferat, avea un joc curat, elegant și combinativ, foarte atractiv pentru public.

Ozon a jucat la Progresul până în 1958, marcând 44 de goluri în 66 de meciuri. S-a transferat forțat de împrejurări la Rapid, după ce fusese prins cu o pungă de nasturi de fildeș, la întoarcerea dintr-un turneu întreprins la Tirana, în Albania. Drept pedeapsă, Ozon a fost suspendat, dar s-a dus în întâmpinarea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe Calea Victoriei unde șeful statului se plimba, implorându-l pe acesta să i se ridice suspendarea. Gheorghiu-Dej a acceptat, cu condiția ca Ozon să se transfere la Rapid.

După ce a agățat ghetele în cui, Titus Ozon a îmbrățișat cariera de antrenor, prima echipă pe care a pregătit-o, între 1964 și 1968 fiind tot Progresul București.

Avem tolba plină de povești, așa că rămâneți aproape de noi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s