Astazi e zi de meci – ultimul pe teren propriu din actualul sezon! Vremea la ora jocului se anunta excelenta, cu soare si 15 grade, asa ca nu avem nici o scuza sa stam acasa. Pentru a va ajuta sa va mobilizati, publicam mai jos textul lui Teo (Teodor Vasile) – un lider al galeriei si unul din cei mai patimasi suporteri din noua generatie ai Progresului:

 



DE CE VIN LA STADION?
Sunt suporter, suporter activ, sau ultras cum zic unii, sau huligan după cum ne zice presa.
Vreau să ajut Progresul printr-un grup de suporteri cât mai numeros şi care să fie cât mai activi.
Acesta este scopul/ţelul meu legat de această echipă.

Când vin la meci, toate celelalte acţiuni ale mele se subordonează scopului mai mare.
Vreau să fie toţi ca mine, dar nu vreau/nu pot să-i oblig. Ar însemna că suntem ca în dictatură.
E mult mai frumos când lumea te urmează deşi nu-i obligă nimeni şi nimic.

Pentru a ajunge la îndeplinirea scopului, vreau să fim cât mai mulţi acasă, şi mai ales în deplasare. Prezenţa în deplasare arată adevărata pasiune a suporterului.
Când cântăm, vreau să o facem din tot sufletul, nu lălăit.

Când batem din palme, vreau să ridicăm toţi mâinile sus. Efectul vizual/coregrafic este garantat. Cu cât mai mulţi, cu atât mai bine.

Vreau să avem cântece noi şi originale care să exprime ceea ce simţim când ne adunăm toţi.

Pentru că lumea stadioanelor e plină de oameni care devin agresivi fără motiv, vreau să fim suficient de mulţi, de serioşi, de vigilenţi, şi de stăpâni pe situaţie, astfel încât adversarii când ne văd, să nu aibă tupeu să comenteze la noi.

Vreau ca atunci când e frig afară să avem toţi fularele la noi, şi să le ridicăm toţi când cântăm un anume cântec.

Vreau să fluturăm steagurile tot meciul. Le punem nişte ţevi mai lungi astfel ca să nu împiedicăm vizibilitatea.

Vreau să desenăm steaguri de gard cât mai inspirate, pe care să predomine culorile bleu şi albastru.

Vara vreau să venim toţi în tricoul de suporter negru sau albastru.

Şi frumuseţea e că îndeplinirea scopului meu/nostru nu e într-o zi sau un meci anume, ci e un demers continuu.
Nu fac asta din niciun fel de obligaţie, ci din pasiune.
Am 35 de ani, vin de la 14 ani, deci e clar că o să mă ţină toată viaţa.
Când o să fiu cu 20 de ani mai bătrân decât este nea Oanţă acum, sper să fiu tot în tribună, cu moşnegii mei.

Cât aş vrea să vă molipsesc pe toţi şi pe încă mulţi alţii…

Multumim mult lui Teo si tuturor celorlalti fani pentru sprijinul si incredarea totala acordate inca din prima clipa proiectului Progresul Spartac!

In fotografii, am incercat sa selectam cateva din momentele frumoase traite de suporteri alaturi de Progresul Spartac din septembrie 2016 incoace: victoria superba in barajul de la Crevedia, neverosimilul 7-0 cu Farul pe o vreme total ostila fotbalului sau imagini spectaculoase de acum un an pe Electromagnetica, la liga a patra, cand se putea folosi pirotehnia – ma rog, numai pana cand venea femeia de serviciu de la stadion!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s