Suntem din nou la ora filelor de poveste! Trecerea dintre anii 1967 și 1968 a găsit echipa națională de fotbal a României, pregătită de regretatul Angelo Niculescu, în cel mai lung turneu întreprins vreodată de o echipă (nu doar de fotbal) din România.

Maratonul de 65 de zile și peste 50 000 de kilometri a început pe 18 decembrie 1967, când tricolorii au plecat la Aachen, în Republica Federală Germană, pentru un meci cu echipa locală de club. România învinge cu 4-2, iar Ion Ionescu înscrie trei goluri, fapt care va cântări decisiv, ulterior, în transferul său de la Rapid la Allemania Aachen.

Abia întorși acasă, tricolorii primesc unele întăriri, printre care și pe progresistul Aurel Măndoiu, pentru plecarea spre Africa și Brazilia. Pe 24 decembrie, România dispută la Kinshasa un meci cu Zairul, care intră și în palmaresul echipelor naționale. Pe o caniculă de nedescris, jocul se termină egal, 1-1. Măndoiu ratează posibilitatea de a debuta în națională, el find păstrat pentru jocul al doilea. Revanșa însă nu se mai dispută, deoarece Zairul a fost solicitată pentru participarea la Cupa Africii.

Naționala României, cu Măndoiu în efectiv, se antrenează, într-o escală, în curtea unui liceu din Dakar, capitala Senegalului. Apoi tricolorii ajung în Brazilia, pentru un adevărat test de anduranță, cu meciuri amicale la puține zile distanță, și cu deplasări infernale.

După o accidentare suferită la o miuță pe plaja Copacabana, Măndoiu se reface și joacă în Brazilia, în cel de-al patrulea meci al României. El intră după pauză la jocul pierdut contra celor de la Botafogo, cu scorul de 6-2. Urmează un al doilea joc, la doar 48 de ore distanță, câștigat cu scor simetric de națională împotriva celor de la XV Noiembrie, cu 6-2. Măndoiu este, pentru prima dată, titular în centrul liniei defensive.

După aceea, fundașul progresist este titularizat în două victorii consecutive, 1-0 cu Rio Preto și 5-2 cu Bahia, el jucând foarte bine de fiecare dată.

Măndoiu joacă titular apoi la meciurile cu Nautico, scor 2-3, dar și în cel cu FC Treze, 2-1, în care unul dintre atacanții brazilieni a fost celebrul Garrincha. Acesta a fost anihilat însă de defensiva română, Garrincha fiind departe de forma fizică și sportivă care în consacrase. Partida cu FC ABC, penultima din turneu, soldată cu o victorie a tricolorilor, 4-1, este penultima a campaniei, dar și ultima pentru Măndoiu. El se accidentează la pauză și va fi înlocuit din teren.

La întoarcerea acasă, concluziile selecționerului Angelo Niculescu erau pozitive la adresa echipei și a lui Măndoiu. Acesta era inclus în grupul jucătorilor tineri care s-au rodat, alături de un Grozea, Oblemenco, Deleanu sau Dincuță. Delegația tricoloră a ajuns acasă pe 20 februarie 1968, în urma acestui lung periplu.

Inexplicabil însă, Măndoiu nu va mai fi chemat ulterior la lotul național cu care s-au abordat preliminariile pentru calificarea la Campionatul Mondial din Mexic 1970.

Rămâne însă această frumoasă și unică aventură care are și o nuanță bleu-albastră.

Detaliile acestui material, precum și fotografia ilustrativă, au drept suport bibliografic cartea ”Corabia cu 11 pasageri” semnată de însuși Angelo Niculescu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s