Am vorbit ieri cu doi dintre eroii barajului de neuitat de la Crevedia, Nechita si Cana. Azi vine randul altor doi protagonisti ai acelei partide – ceea ce nu inseamna insa ca restul de unsprezece oameni intrati atunci pe teren nu merita la fel de mult aprecierea noastra.
La pauza meciului, cand scorul era 2-2 dupa o prima repriza echilibrata iar sansele de a rasturna situatia pareau mai mici ca oricand, antrenorul Andrei Erimia a facut doua schimbari in primul unsprezece: Dedu in locul lui Geana (care a acuzat vizibil canicula excesiva) si Zaharia in locul lui Donca. Ultima schimbare i-a surprins pe multi, Donca avand un profil mai ofensiv decat colegul sau. Andrei Erimia explica: “Trebuia sa schimb ceva, iar Donca mi se paruse mai putin inspirat decat altadata. Zaharia avea energie si determinare si putea face ambele faze ale jocului”. Cert este ca mutarea “i-a iesit” iar Dragos Zaharia (in centrul fotografiei, intr-un moment mai … tensionat al jocului) a fost o piesa cheie a “remontadei” din partea a doua. L-am invitat pe “Zaha” cu aceasta ocazie la o rememorare a momentelor de atunci.
Imi amintesc cu emotii si acum, perioada post playoff respectiv post baraj… toti baietii erau focusati pe un singur lucru, promovarea. Dincolo de factorul sportiv, cred ca a contat foarte mult si faptul ca in viata de zi cu zi eram si foarte buni prieteni, si asta ne ajuta sa ne sprijinim reciproc in orice conjunctura, fie in teren sau in afara lui, inclusiv atunci cand munca noastra era minimalizata de articole online care considerau ca totul a fost un scenariu sponsorizat/regizat de terțe persoane.
N-a fost deloc usor, insa increderea transmisa de fani ( cu banner-ul de la antrenament) si chiar si de staff-ul tehnic ne-a facut sa jucam dincolo de imprejurari.
Nu voi putea uita, cand in timpul reprizei secunde a meciului de la Crevedia, Frangu era galben la fata de la caldura si efortul depus si mi-a zis „Zaha, esti proaspat, alearga pana nu mai poti”!
Cat am putut la momentul respectiv, am incercat sa fac tot posibilul sa nu imi dezamagesc prietenii din teren si oamenii din tribuna care ne sustineau necondiționat.
Si cred ca asa au facut toti care au jucat in acel meci.
Probabil atunci s-a demonstrat inca o dată, ca munca in echipa si determinarea pot bate talentul!
Pentru mine este greu de descris in cuvinte ce am simtit, si nu doar la acel meci, ci in toata perioada petrecuta in sânul Progresului Spartac, pentru ca nu ai cum sa descrii ce inseamna o familie pana nu faci parte dintr-una.
Respect!!! E tot ce pot sa zic pentru toti oamenii care au luat si care inca iau parte la acest proiect si urez mult succes fostilor colegi care inca mai evolueaza sub culorile bleu-albastre.
L-am lasat la urma pe Bogdan Grigore, ale carui aparitii ofensive neobosite in banda dreapta au stat la originea a nu mai putin de trei goluri.
Am fost foarte suparat, si eu si mai multi dintre colegi, pe gafa organizatorica facuta de Andrei Erimia la meciul tur, care ne-a facut sa incepem returul de la 0-3. Inainte de joc, Andrei m-a simtit si mi-a spus “Inteleg ca esti suparat pe mine, dar joaca pentru ei” si mi-a aratat spre galeria progresista. Despre meci… ce pot sa mai spun… meciurile de la Crevedia si de la Constanta cu Farul sunt clar cele mai frumoase momente ale carierei pentru mine. Sunt zile in care mi le pun din nou la televizor pentru a le revedea inca si inca odata. Dupa joc, la restaurant, imi venea sa mananc si masa cu totul… cred ca am slabit 4-5 kilograme atunci!
Ca o concluzie, este mai mult decat evident ca, pentru toti cei implicati, barajul de la Crevedia a lasat o amintire de nesters chiar si acum, la aproape trei ani de atunci. Interesanta a fost propunerea lui Mihai Cana, care si-ar dori un meci intre Progresul Spartac de atunci si cel de azi. Interesanta, dar … nu si fezabila, pentru ca jumatate din echipa de atunci (Raduta, Parfeon, Geana, Donca si Stanciu) sunt titulari si in prezent!
Progresul Spartac 