Dupa prestatiile excelente din acest retur si victoria categorica de saptamana trecuta, putini ar fi anticipat un esec al Progresului Spartac la Faurei, echipa pe care in tur o invinseseram categoric cu 5-1!
Absentele numeroase, care l-au fortat pe antrenorul Andrei Erimia sa renunte la sistemul cu trei fundasi centrali folosit in partidele anterioare, au reprezentat un prim semnal de alarma.
Cel mai important inamic, pe langa determinarea si ambitia echipei gazda, sustinuta de cateva sute de spectatori, a fost insa terenul de la Faurei. Ingust sub limita permisa de regulament (60 m), dar mai ales tare si denivelat, acesta i-a incurcat pe progresistii obisnuiti cu covorul sintetic de acasa, care au gresit numeroase pase sau preluari surprinsi fiind de salturile imprevizibile ale balonului. Cea mai grava dintre aceste greseli a dus de altfel la primirea golului doi, dupa o minge pierduta la centrul terenului de jucatorii nostri.
Dar scuzele nu trebuie sa ne faca sa ignoram si jocul de multe ori neconvingator al formatiei noastre care, reusind relativ usor deschiderea scorului, a parut ca se asteapta la o noua victorie facila. A venit insa executia „la vinclu” a lui Banel si gazdele au prins curaj, chiar daca Edi Radu si Curt puteau sa ne readuca rapid in avantaj, reluind in afara spatiului portii din pozitii favorabile. La 2-1 nu prea s-a mai putut juca mare lucru, chiar daca in prelungiri a mai existat o tinere evidenta in careul echipei gazda – dar ar fi trebuit mult curaj pentru a fluiera atunci si al doilea penalty…
CS Faurei si-a dorit un rezultat bun in fata Progresului Spartac probabil cam cu aceeasi ardoare cu care noi ni l-am dorit pe cel cu Rapid. Impulsionati de mereu tanarul Banel Nicolita, au reusit sa ramana concentrati si agresivi chiar si cand scorul le-a fost nefavorabil, iar cand li s-a ivit ocazia au finalizat inspirat. Iar fotbalul, si sportul in general, ii premiaza de obicei exact pe cei care isi doresc mai mult!
