Articole

 

Unul dintre vechii progresiști, suporteri ai echipei bancare, Valentin Căltuț, a fost prezent pe 18 mai, la Stadionul Progresul Spartac, pentru a transmite un mesaj de la stația de amplificare. Cum aceasta a funcționat defectuos, acest lucru nu s-a mai putut intampla. Din acest motiv, redăm mai jos, ceea ce autorul cărții de istorie a echipei progresiste a dorit să se audă pe Stadionul Progresul Spartac, la celebrarea a 75 de ani de la înființarea echipei de fotbal Progresul București.

Dragii mei progresiști, mai tineri și mai… maturi, știm toți ce sărbătorim azi, știm toți de ce suntem aici, împreună: pentru că ne place Progresul, iubim Progresul, vrem Progresul!

Nu vreau să vă plictisesc, așa că intru direct în subiect. Aveam doi ani când, pe 10 mai 1944, în Rășinarii Sibiului lua ființă echipa care ne-a strâns pe noi azi, aici. 75 de ani au trecut de atunci, 75 de ani „bleu-albaștri”, 75 de ani de bucurii, dar și, din păcate, de multe tristeți… Nu mai amintesc acum istoria Progresului, cine vrea să o cunoască în amănunt poate să o afle din cartea intitulată „Fotbal în Parcul cu Platani”, pe care am scris-o pentru echipa mea de suflet.

 Vreau să punctez doar câteva repere importante din viața echipei pe care o iubim cu toții. Progresul a debutat într-o competiție oficială în prima ediție postbelică a Campionatului Districtual București 1945/1946, pe care a și câștigat-o, promovând astfel în Divizia C. După 5 ani, în 1951, Progresul a mai urcat o treaptă, în Divizia B, unde a jucat 4 ani. Trebuie spus că pe vremea aceea se juca în sistem sovietic, primăvară-toamnă, ca să se înțeleagă aceste 4 ediții de Divizia B. Pentru că în 1954 Progresul a ajuns pentru prima dată în Divizia A și a încheiat campionatul, în 1955, pe podium, chiar dacă „numai” pe locul 3… N-ar fi rău, nu-i așa?, să ne „mulțumim” și acum cu locul 3 în Liga I, ce ziceți?

 În 1960 Progresul a câștigat singurul trofeu din istoria sa, Cupa României, după ce a învins cu 2-0 în finală pe Dinamo Obor și a fost prima echipă românească participantă în Cupa Cupelor. Trec repede peste perioada „pestriță” 1966 – 1992 și mă grăbesc să ajung la deceniul cel mai fast din viața Progresului, 1995 – 2005. De 3 ori vicecampioană națională (1996, 1997 și 2002), de 3 ori finalistă a Cupei României (1997, 2003 și 2006), din păcate niciodată câștigătoare… „Bleu-albaștrii” noștri au fost în acei ani de 4 ori în cupele europene, cu un coeficient onorabil al punctelor câștigate, de 52 la sută.

 A urmat, însă, prăbușirea, în perioada neagră 2005-2009. Haideți să trecem peste acei ani blestemați ca să ajungem la Progresul Spartac. De la înființare, în 2014, Progresul Spartac a fost și este un continuator al tradiției echipei din Parcul cu Platani. Al spiritului progresist din Cotroceni. A promovat din Liga a V-a succesiv până în Liga a III-a, unde, la prima participare, a condus „ostilitățile” până în penultima etapă și a ratat la mustață, cum se spune, o promovare spectaculoasă în Liga a II-a. „Cu zâmbetul pe buze și mingea la picior, mereu în atac”, Progresul Spartac ne umple week-end-urile cu bucurie și speranță de un bleu-albastru pur și puternic.

 Cea mai mare realizare a sa este această „casă” în care ne aflăm acum, de care Progresul Spartac avea atâta nevoie. Numai cu o bază sportivă proprie o echipă poate năzui la mai mult. Terenul sintetic, repararea vechii tribune și construirea unor noi spații pentru suporteri, renovarea și modernizarea vestiarelor, „baloanele” care asigură loc de antrenament fie vreme bună, fie vreme rea sunt realizări care dau speranțe suporterilor că proiectul Progresul Spartac nu se va opri la nivelul Ligii a III-a și va continua cu seriozitate, profesionalism și năzuință la mai sus.

Nu pot să închei fără să mă bucur că există alături de echipă, peste tot unde joacă, această galerie incredibilă, care cântă, scandează, încurajează, menține cunoscut numele de Progresul Spartac. Civilizat, fără trivialități și huliganisme, ceea ce singularizează galeria Progresului Spartac în peisajul, hai să-i spunem doar „colorat”, cu ghilimelele de rigoare, al fenomenului ultras autohton. Nu-mi doresc decât să-i ascult pe acești tineri „bleu-albaștri” în cuget și simțiri, cântând „Cu zâmbetul pe buze și mingea la picior, mereu în atac, Progresul Spartac” în Liga I și, de ce nu?, chiar pe stadionul din Parcul cu Platani. Așa să ne ajute Dumnezeu! Vă doresc tuturor progresiștilor revederi succesive și la 85, la 95, la 100 de ani de la înființarea Progresului…

 

 

Succesul din penultima etapă a sezonului, 2-0 cu CS Afumați (in foto – executia de exceptie a lui Donca), ne-a permis să păstrăm locul de lider în clasamentul cumulat pentru etapele din retur. Progresul Spartac a ajuns la 34 de puncte, în timp ce Rapidul este la egalitate cu noi, după victoria izbutită în aceeași etapă.

CS Afumați, a treia clasată, pierzând în Intrarea Vrabiei, a rămas cu 29 de puncte.

Departajarea, la egalitate de puncte, o face meciul direct câștigat de bleu-albaștri cu un eclatant 3-1, în chiar prima etapă din retur. Astfel,  rezultă că meciul din deplasare, cu Agricola Borcea, din ultima etapă a campionatului, reprezintă o miză importantă și simbolică pentru Progresul Spartac. Victoria pe terenul echipei călărășene echivalează, indiferent de rezultatul Rapidului, cu câștigarea returului, adică obiectivul propus în iarnă de antrenorul Andrei Erimia.

În tur, Progresul Spartac a câștigat detașat meciul cu Agricola Borcea, pe teren propriu, scor 7-3.

Progresistii au facut astazi un drum pana la Craiova, pentru un amical cu echipa U19 a Academiei Gica Popescu.

Fara a forta, bleu-albastri s-au impus cu 2-0 (1-0) prin golurile lui Turbatu si Luca.

Au evoluat: Raduta – Stroe (2002), Apostol, Danila, Lolescu, B. Grigore – Curt, Turbatu, Boiangiu, Ditu – Luca. Au mai intrat Donca, Vlad, Leafu, Stanciu, Dorobantu, A. Grigore si Alexandrescu (2002).

La meciul fostelor glorii, dintre Progresul și Rapid, a participat fostul fotbalist progresist Victor Ene (in foto, in prim plan, urmarind meciul de Liga a III-a), considerat unul dintre cei mai tehnici mijlocasi ai generației sale. Victor Ene este actualmente antrenor colaborator în staff-ul tehnic al echipei naționale de juniori U16 a României. El a acceptat un dialog pe tematică progresistă, declarându-se încântat de invitația care i s-a făcut, să participe la sărbătoarea bleu-albastră.

”M-am bucurat să văd o echipă, Progresul Spartac, atât de bine organizată și care a meritat victoria cu CS Afumați. Pe de altă parte, voi răspunde, în măsura timpului disponibil, oricărei invitații să particip la evenimente în care este implicată echipa mea de suflet. Legat de acest lucru, mi-ar plăcea să existe un singur Progresul. Eu, în calitate de vechi progresist, consider că această schismă nu aduce nimic bun nimănui.  Respect eforturile făcute de suporteri și de oficialii grupării Progresul Spartac, care dorește să mențină activ spiritul vechi și inegalabil al Progresului”.

Victor Ene a jucat la Progresul încă de la copii, sub comanda unor antrenori legendari din Parcul cu Platani, cum ar fi Kluge sau Gorgorin. Apoi a debutat la echipa de seniori, iar ulterior a fost transferat la Victoria București. A rămas în istoria acestei echipe, în sezonul 1987-1988, fiind primul marcator al ei în cupele europene la un meci disputat în Cipru, pe terenul celor de la AEL Larnaka, scor 1-0. Ene a marcat atunci în minutul 51. În aceeași ediție, Victoria a fost eliminată de puternica Dinamo Tbilisi, reprezentantă a URSS.

Ene a fost trimis apoi la Tg. Mureș, la Bacău și la Tg. Jiu, fiind sub contract cu Victoria. După Revoluția din 1989, când clubul respectiv s-a desființat, s-a întors acasă, la Progresul, alături de alți jucători precum Dună sau Ciobotariu. Bancarii erau atunci lideri într-o serie de Divizia C, urmând să promoveze la finele sezonului.

Victor Ene a rămas la Progresul până în decembrie 1994. A jucat pe toate posturile din compartimentul median, având același randament, foarte bun, ca mijlocaș central, dar și ca mijlocaș lateral, dreapta sau stânga.

Concluzia trasă după acest dialog de către Victor Ene se leagă tot de istorie: ”Înainte vreme Progresul era un club mare, cu multe secții și cu performanțe deosebite. Noi fotbaliștii aveam, invariabil,  ziua de luni rezervată tenisului. Jucam pe terenurile de zgură din Dr. Staicovici, iar când vremea era nefavorabilă mergeam în sala de jocuri. Sportivii de la celelalte secții, de asemenea, veneau la noi la fotbal. Ne susțineam reciproc și eram ca o mare familie. Așa a fost Progresul…”

 

In premiera in cei trei ani de la „lansarea la apa” a proiectului numit Progresul Spartac, ne-am dorit sa sarbatorim o aniversare deosebita, 75 de ani de la infiintarea clubului din Parcul cu Platani, alaturi de fostele glorii ale acestui club drag inimilor noastre. Am stiut ca aceasta initiativa va fi intampinata de unii si altii cu animozitate si reticenta dar ne-am asumat acest lucru bazandu-ne pe faptul ca, in acesti trei ani, am demonstrat deja ca intentiile noastre au acoperire si la nivelul faptelor.

A iesit, si prin meritul fanilor nostri dar si al rapidistilor care au demonstrat ca sunt alaturi de culorile visinii peste tot, si care au creat o atmosfera de exceptie in tribune, o seara superba, in care toti cei prezenti s-au simtit ca si cum s-ar fi intors in timpcu cateva zeci de ani.

Pentru ce a fost sambata seara in Intrarea Vrabiei se cuvin multumiri tuturor celor care au contribuit la eveniment: organizatori, spectatori sau foste glorii visinii si bleu-albastre. Ne vom risca insa sa facem si niste nominalizari, fara a diminua cu nimic meritele celor pe care ii vom omite doar din lipsa de spatiu: legendarul fotbalist Nicolae Oaida, de o varsta cu Progresul; fostul jucator dar si exceptionalul antrenor de juniori Aurel Mandoiu, prin mainile carora au trecut jucatori ca Galca, Fl. Carstea, Ov. Petre, Sapunaru, dar si actualul golgeter al Progresului Spartac, Stanciu; Victor Ene, „magicianul” de la mijlocul terenului din anii 1985-1995; Tom Cristea, un lider al grupului alb-negrilor din Regie, care a trait a doua tinerete in culorile bleu albastre; Viorel Dinu, antrenorul echipei din Popesti, care a dat dovada de caracter venind in Intrarea Vrabiei dupa ce fusese atacat de noi, nu tocmai elegant, dupa partida directa de acum o luna; Cristian Popescu, antrenor cu portarii tot la Popesti, de departe favoritul fanilor progresisti, pe care i-a impresionat ieri cu plonjoane ca la 20 de ani. De asemenea, trebuie mentionat demersul organizatoric al lui David Petrisor, care a facut eforturi supraomenesti pentru a asigura desfasurarea acestei partide pe care, de altfel, a si arbitrat-o. Si nu in ultimul rand multumim domnului profesor Dan Paun care, desi nu a fost prezent, a avut disponibilitatea de a contribui la organizarea acestui eveniment.

Cerand inca o data scuze celor pe care nu i-am putut mentiona aici, va anuntam ca acesta a fost doar primul dintr-un sir de evenimente similare pe care ni le dorim devenite traditionale in Intrarea Vrabiei!