Articole

Continuam seria retrospectivei progresiste cu interviuri cu protagonistii primei parti a sezonului al treilea. Venit inca din a doua jumatate a anului la Liga a IV-a (“furat” direct de la rivalii AFC Progresul – foto), Mircea Donca a evoluat sub ochii nostri dintr-un pusti timid venit de la Satu Mare intr-un fotbalist cu valoare si personalitate, unul din starurile de necontestat ale echipei.

In meciul de debut al sezonului de pe Giulesti, transmis in direct la Digi Sport, el a reusit un gol senzational de la 40 m, surprinzandu-l pe portarul Ciuculescu.

Golul cu Rapid este un gol special pentru mine. Am mai povestit asta, a fost ceva minunat deoarece a fost si tatal meu la meci, el fiind un mare rapidist, a fost primul lui meci pe Giulesti si ma bucur ca i-am facut o bucurie enorma. Din pacate, am pierdut acel meci pe final, din doua devieri la ambele goluri. Eram epuizati in ultimele minute, jucasem mai bine de doua treimi din meci in inferioritate, iar sansa a fost de partea lor. Apoi am trecut de Afumati, un adversar greu in Cupa si am crezut ca am depasit “momentul” Rapid… A venit meciul de acasa cu Tunari unde nu am facut un meci grozav, dar pe final puteam sa castigam. Am irosit acel penalty, am batut prost, imi amintesc bine, debusolat fiind si de discutia lui Daniel Stoian cu portarul lor (inainte sa plece, exersam mult cu el si cu Cip penalty-urile). Nu este o scuza, mi-am asumat, colegii m-au incurajat foarte mult atunci si am trecut peste.

A urmat un alt meci cu o miza speciala pentru “ardeleanul” nostru:

Meciul cu U Cluj a fost asteptat de toate suflarea progresista. Dupa un inceput dezastros de campionat, singura bucurie pe care am putut sa le-o oferim era sa avansam in Cupa Romaniei si am intalnit un adversar puternic. Stiam cativa jucatori de la U Cluj, cu Ursu (cel care a scos penalty) am fost coleg la Satu Mare, cu Rares Takacs la fel, cu altii m-am infruntat de multe ori la copii si juniori. I-am spus ce stiam despre ei domnului antrenor, dar din pacate ne-am lasat complesiti o buna perioada din meci de miza acestuia, poate de prea mult respect pentru adversar, pe final ne-am trezit, dar a fost prea tarziu… Poate ca meciul avea alt destin daca Cip marca la acel corner…

Retrospectiva noastra i-a reamintit si de “patania” de la Medgidia.

Meciul cu Medgidia, alt meci horror, l-am controlat de la un capat la altul, cu ocazii, posesie superioara, dar mingea nu intra in poarta.. aveam doi oameni in plus si tot nu reuseam sa ne desprindem pe tabela, apoi a venit minutul 94 si toata lumea cred ca stie ce s-a intamplat. Un fost antrenor de-al meu de la juniori spunea mereu: “daca iti bati joc de fotbal, fotbalul te pedepseste” si atunci chiar am simtit asta!

Pentru ca a venit vorba de golul senzational cu Rapid, ne-am reamintit ca golurile spectaculoase inscrise din afara careului sunt “specialitatea casei” si i-am cerut sa faca un “top 5” al reusitelor sale in tricoul bleu – albastru.

Imi e greu sa fac un top, eu nu marchez foarte des, dar de obicei o fac spectaculos. Daca ar fi sa iau meciurile oficiale doar (pentru ca in amicale am mai marcat doua goluri de la jumatatea terenului, despre care lumea stie ca sunt preferatele mele) cred ca acesta ar fi topul: 1. Golul cu Rapid. 2 Golul de la Modelu, la 4-1. 3 Golul cu Afumati, la 2-0. 4 Golul cu Slobozia, la 2-0 5 Golul de la Moreni.

La 23 de ani, Mircea a strans deja trei ani si ceva de evolutii sub culorile progresiste, fiind unul din veteranii grupului.

Sincer, cand am venit la echipa, nu m-am asteptat sa ma impun asa repede si clar nu mi-a trecut prin cap sa devin un veteran si un lider la 23 de ani. Imi place aceasta postura, deoarece sunt un om caruia ii place sa comunice, sa dea sfaturi, iar lucrurile acestea ma ajuta si in vestiar, dar si in teren. Stanciu, Geana, Raduta si cu mine am ramas “veteranii” de la liga 4 si incercam sa dam totul din noi si sa ramanem tot in formula asta si la liga 2.

In incheiere, i-am cerut jucatorului nostru parerea despre situatia actuala din fotbal:

Nu cred ca cineva se astepta la o asemenea pandemie si lucrul acesta s-a vazut si la nivel mondial. Nu sunt in masura sa imi dau cu parerea despre cum ar trebui sa fie mai bine, ce sa se intample, eu incerc doar sa imi fac meseria si sunt sigur ca oamenii care au aceasta sarcina o sa ia cele mai bune si corecte decizii. Sper ca toata lumea de altfel ca aceasta perioada sa treaca cat mai repede si astept ca progresistii sa umple din nou stadionul si sa ne sustina peste tot. Hai Progresul!

La Chiscani, intram pe teren fara capitanul Ciprian Stanciu (care insa continue sa isi incurajeze coechipierii cu aceeasi ardoare si din mijlocul galeriei progresiste) si cu Sandescu portar titular in lipsa de alternative la nivelul jucatorilor U19. Fara a face un meci mare, conducem cu 2-0 prin reusitele lui Ditu si Apostol, dar un gol marcat din lovitura libera pe final da sperante gazdelor si, cu un om in minus dupa eliminarea lui Edi Radu, incheiem „in corzi”, dar legam a cincea victorie consecutiva la limita!

Meciul urmator il aduce in Vrabiei pe Banel Nicolita (foto, in duel cu Militaru). Chiar daca nu mai arata ca pe vremuri, acesta este animat de aceeasi ambitie si dorinta de victorie ca la 25 de ani, si se straduie din rasputeri sa le-o insufle si colegilor. Dar azi e o zi in care progresistii sunt inspirati si eficienti, iar scorul final este (in sfarsit) unul categoric: 5-1!

Urmatoarea deplasare, la Medgidia – pe uriasul stadion din localitate, care poate prim cam toata populatia orasului – e un meci pe care ni-l vom aminti (sau mai corect, care ne va bantui…) multa vreme, chiar daca miza nu e nici pe departe vreuna majora. Deschidem scorul prin Boiangiu, mai ratam cateva bune ocazii, apoi Ditu face 2-0 si totul pare simplu, Gazdele raman si cu un om in minus dar reusesc totusi sa reduca din diferenta dupa o minge respinsa in fata de Sandescu. Ultimele zece minute sunt insa incredibile… Suntem in 11 contra 9, pentru ca adversarii, dupa ce au epuizat schimbarile, pierd si un jucator accidentat la o ciocnire cu Pardeon (si acesta necesitand inlocuire). Asa ca ne cream ocazii aproape la fiecare faza, ratand 7 (sapte) sanse uriase de 3-1 prin Boiangiu, Apostol, Tudorache, dar mai ales Militaru, care se blocheaza total si pur si simplu evita sa mai traga la poarta din 4 m cautand pase imposibile! Si, in prelungiri, o balbaiala a lui Sandescu duce la acordarea unui penalty pentru gazde in minutul 94 (se acordasera doar 3 minute de prelungire dar nu am reusit sa scoatem mingea din careu…) si la un scor final, absolut ireal dupa aspectul partidei, de 2-2…. Repriza secunda a partidei poate fi urmarita mai jos, dar, pentru masochistii „puri si duri” recomandam derularea direct la ultimele zece minute de joc (Progresul joaca, pentru prima si ultima data, in tricouri bleumarin)!

Abia dupa doua saptamani mai intram din nou pe teren (prilej pentru un interesant amical cu FCSB) pentru ca CSO Bragadiru s-a retras demult din campionat. Iar pauza se simte la Afumati, adversar puternic si dornic de revansa. Facem o partida buna dar fazele noastre se opresc mereu in marginea careului advers. Nici adversari nu au prea multe ocazii, dar o lovitura libera excelent executata in minutul 87 le aduce totusi victoria, si revansa dupa eliminarea din Cupa Romaniei. Rezumatul acestei partidei poate fi urmarit aici:

Ultima etapa se desfasoara acasa, in fata Agricolei Borcea, echipa care incepuse bine campionatul dar se „dezumflase” pe parcurs. Se descatuseaza in sfarsit Tudorache, fara gol pana atunci (!), care reuseste un hat-trick, si castigam lejer cu 7-3, urcand in premiera pe un loc 5 care pare o performanta excelenta dupa cum incepuseram competitia…

Nici in etapa a cincea, la Cernavoda, unde Axiopolis, ramas fara tridentul ofensiv din editia trecuta, nu mai e o echipa de temut, bleu-albastrii nu reusesc sa iasa din vrie. Gazdele deschid scorul din penalty, Progresul domina repriza secunda si egaleaza prin Donca dar tot gazdele dau lovitura in ultimul sfert de ora pe un contraatac.

In saisprezecimi, sortii nu ne aduc in fata o echipa de prima liga, asa cum ne-am fi dorit, ci una din fruntasele diviziei secunde, U Cluj. Ne consolam cu faptul ca putem juca din nou in Vrabiei si ca putem trage sperante la calificarea in faza urmatoarea. Dar, dupa seria de esecuri din campionat, increderea e la cote scazute, iar la asta se adauga superioritatea fizica a ardelenilor, care domina duelurile la mijlocul terenului. Avem totusi o uriasa ocazie de a deschide scorul prin Ciprian Stanciu, apoi o neatentie a lui Bogdan Grigore aduce oaspetilor un penalty contestat din care preiau conducerea. Desi meciul e relativ echilibrat, nu prea reusim sa ne cream sanse clare de gol, doar Lixandru, cu capul, pe final, dand emotii portarului advers. O infrangere dureroasa, intr-un meci care ar fi aratat cu siguranta altfel daca nu ne prindea in cel mai de jos punct al echipei noastre din perspectiva sirului de meciuri consecutive cu rezultate nefavorabile. Rezumatul meciului poate fi urmarit aici:

Eliminarea din Cupa ne lasa sa ne axam pe campionat, acolo unde dupa cinci etape avem un singur punct si suntem pe pozitie retrogradabila! Urmatoarea etapa, la Oltenita, avem un meci foarte dur, Donca fiind vanat sistematic pana la scoaterea din joc, fara ca arbitrul sa aiba vreo reactie. Reusim insa o victorie pretioasa cu 2-1, dupa ce Edi Radu si Cadolar au marcat primele lor goluri ca progresisti.

Meciul urmator ne aduce in Vrabiei echipa din Popesti Leordeni, singura care reusise sa incurce Rapidul in startul de campionat. Profitam din nou de faptul ca ilfovenii merg pe varianta „portar junior” (fie el si de lot national) si deschidem scorul dupa o minge balbaita de acesta iar apoi, dupa inca o eroare, Curt nu reuseste sa prinda cadrul portii goale de la 20 m. Din nou, avem parte de un meci de lupta, in care rezistam eroic pana la final, si ne trecem in cont a doua victorie a sezonului, de data asta in fata uneia din echipele solide ale seriei.

Desi in deplasare, jocul din etapa a opta pare menit sa ne aduca alte trei puncte, adversarii, Delta Tulcea, neavand nici un punct si nici un gol marcat in sapte etape! Dar nu-i nimic, ca le dam noi ocazia acestui prim gol, la 1-0 pentru noi, si doar un sut inspirat al lui Geana, pe final, ne aduce o victorie de care am fost (prea) siguri.

Vine apoi FCSB II, care, desi nu il mai are ca vedeta decat pe Daniel Benzar, ne da din nou emotii serioase. Noroc cu ziua de inspiratie (din pacate, una din putinele…) prinsa de atacantul Militaru, care egaleaza la doar cateva zeci de secunde dupa ce oaspetii deschisesera scorul prin Benzar si aduce apoi victoria in ultimul sfert de ora.