Articole

Ratarea dramatica a promovarii nu avea cum sa nu lase urme in cadrul lotului progresist. Antrenorul Andrei Erimia a decis sa continue doar cu jucatorii care puteau veni la cinci antrenamente pe saptamana, fara a avea alte obligatii, asa ca o buna parte din jucatorii care dusesera greul in cadrul clubului in primii doi ani (Stoian, Frangu, Nechita, Zaharia, Dedu) nu au mai fost pastrati alaturi de bleu-albastrii. Au sosit in schimb trei fosti juniori ai lui Andrei Erimia – Edi Radu, Curt Cadolar si Andrei Grigore (ultimul s-a accidentat grav la primul amical si a aparut pe teren abia la jumatatea returului), plus Alin Ghidurea de la Chiajna II si Daniel Vlad, care jucase ultima data la FCSB II, dar venea dupa un sezon de pauza fotbalistica.

Iar sezonul debuteaza in cel mai abrupt mod posibil pentru noi, cu un meci la principala favorita la primul loc, Rapid, echipa care are in componenta jucatori cu salarii de ordinul miilor de euro, printre care si fostul golgeter al primei ligi, lituanianul Matulevicius. De parca dezechilibrul la nivelul loturilor nu ar fi fost suficient, ramanem si in 10 contra 11 dupa un gest imprudent al lui Edi Radu, care a lovit mingea dupa fluierul arbitrului. Donca insa reuseste o interceptie urmata de un gol senzational de la 40 de metri, iar dupa pauza, desi ne aparam cu tot efectivul, avem pe contraatac cea mai clara ocazie de gol, cu Stanciu tragand putin pe langa din situatie de singur cu portarul! Vine insa minutul 80, cand Apostol (care, alaturi de Ghidurea, facuse un meci senzational in centrul apararii) sufera o ruptura musculara dar, sub imperiul adrenalinei, nu cere schimbare. Iar un minut mai tarziu, se repliaza cu o fractiune de secunda de intarziere in fata lui Matulevicius, din cauza accidentarii, iar acesta profita si inscrie, nu fara o noua doza de noroc, sutul deviind dintr-un fundas progresist. Iar in al doilea minut de prelungiri, incredibil, alte doua devieri norocoase aduc golul de 2-1 pentru Rapid! Un rezultat incredibil de nedrept, care diminueaza drastic inca dupa prima etapa sansele Progresului Spartac de a se lupta pentru primul loc in fata unui adversar care, este evident, nu va pierde prea multe puncte pana la sfarsitul campionatului.

Rezumatul meciului de pe Giulesti, transmis in direct de Digi Sport (o premiera pentru noi, pe care nu am reeditat-o de atunci) este aici:

In premiera, Progresul evolueaza in acest an si in faza nationala a Cupei Romaniei. Apreciind ca sansele de a depasi Rapidul in campionat sunt minime, progresistii isi propun sa isi axeze eforturile pe aceasta competitie, avand ca obiectiv ajungerea cel putin in saisprezecimi, unde ar putea avea ca adversar un nume mare din prima liga. Primul adversar, la trei zile dupa esecul de pe Giulesti, este CS Afumati, club care teminase pe un excelent loc 5 in liga secunda in anul anterior dar decisese sa se inscrie in acest campionat in liga a treia din ratiuni financiare, pastrand insa formula aproape intacta.

Inceputul meciului, disputat in Intrarea Vrabiei, este unul in care oaspetii par cu adevarat o echipa de liga superioara, deschizand scorul rapid si creindu-si alte bune ocazii. Dar progresistii nu cedeaza, egaland prin Boiangiu dupa un corner si preluand chiar conducerea, inainte de pauza, prin golul lui Geana! In repriza secunda nu se mai inscrie, Raduta avand in ultimele minute o interventie cruciala, astfel ca ne calificam in faza urmatoare. Rezumatul acestei victorii meritorii poate fi vazut mai jos:

https://www.youtube.com/watch?v=PXUm-fNEA5s

Dupa inca patru zile, intram din nou pe teren contra celor de la FC Tunari, echipa care il avea in lot pe Daniel Stoian, fostul capitan progresist. Dupa un meci de lupta, cu ocazii la ambele porti, Progresul are sansa sa dea lovitura in minutul 89, dupa ce Tudorache scoate un penalty. Dar „specialistul” Stanciu nu mai e pe teren, iar Donca, care executa, este derutat de o conversatie intre Stoian si portarul de la Tunari, asa ca trage slab si scorul ramane 0-0.

Meciurile dese si grele avute in startul de campionat incep sa lase urme. Fara Parfeon, A. si B.Grigore sau Curt inca de la start, Progresul il pierde si pe Apostol, iar juniorii Radu si Tudorache au si ei probleme. Andrei Erimia gaseste cu greu o formula pentru deplasarea de la Slobozia (de obsevat programul criminal, in primele trei etape intalnind trei din cele mai bune patru adversare din serie – a patra fiind … CS Afumati, cu care am jucat in Cupa!!) iar la pauza gazdele ne conduc cu 2-0 dupa o prima repriza pe care au controlat-o. Revenim din nou, reducem diferenta din penalty iar arbitrul ne refuza un al doilea penalty cat se poate de clar care ne-ar fi adus sanse mari de victorie, avand in vedere ca aveam si un om in plus. In loc, gazdele fac 3-1 iar noi nu reusim decat sa le dam emotii pana la final, dar se termina 3-2.

Urmeaza un nou meci de Cupa in Vrabiei, cu divizionara secunda Metaloglobus. Avem acelasi arbitru ca la Slobozia (!) care de data asta ne da un penalty la Lixandru, contestat indelung de oaspeti. Facem un meci solid in continuare, mai marcam odata prin Leafu si ne calificam fara emotii in faza urmatoare, sperand sa aducem in Vrabiei un adversar de calibru.

Trei zile mai tarziu, pe stadionul nostru vine Inainte Modelu. Revansa pentru anul trecut pare o misiune facila, mai ales dupa succesul spectaculos din Cupa. Dar incasam un gol stupid in primul sfert de ora iar apoi 15 ocazii mari nu aduc nici un gol in poarta inspiratului Placinta, asa ca ne trecem in palmares prima infrangere suferita vreodata pe sinteticul din Vrabiei… ramasa singura pana azi intr-un meci de campionat!

Ca si dupa retrospectiva primului sezon, il lasam pe managerul progresist Andrei Erimia (in fotografie, alaturi de “mana sa dreapta”, secundul Robert Oancea) sa traga concluziile anului in care Progresul s-a duelat pentru primul loc, pana in ultima etapa, cu Farul Constanta. Iata mai jos amintirile acestuia:

Primul nostru sezon in L3… Am fost atat de aproape sa scriem o pagina in istoria fotbalului romanesc. In schimb cred ca am deschis un capitol important in istoria fotbalului progresist. Unul care a definit multe valori progresiste – curaj, ambitie, capacitatea de regenerare in cele mai dificile momente, rezilienta, unitate intre suporteri, jucatorii si staff, bucuria de a fi pe stadion si in teren, promovarea jucatorilor tineri, jucatorilor progresisti si practicarea unui fotbal predominant ofensiv, spectaculos, indraznet. Acestea au fost atuurile noastre in acel sezon fabulos in care am fost atat de aproape de a realiza o surpriza imensa si a promova doi ani la rand pana in L2.

Nu am fi fost prima sau singura echipa care ar fi realizat acest lucru, insa eram un club nou, echipa avea in componenta jucatori experimentati, dar care renuntasera la fotbalul „profesionist” si veneau la trei antrenamente pe saptamana, juniorii mei de 1998-1999 care jucau pentru prima data la nivelul L3 cat si cativa jucatori valorosi dar care inainte sa vina la Progresul erau intr-o perioada dificila a carierei lor . Mai mult, noi cei din staff-ul tehnic eram la prima experienta cu o echipa de seniori, iar putinii oameni din staff-ul administrativ erau si ei novici.

Am inceput sezonul avand ca obiectiv clar salvarea de la retrogradare (chiar daca unii din echipa stiau ca putem mai mult), insa dupa victoriile cu Slobozia si Farul in care am inscris 11 goluri si am primit unul singur eram convinsi ca vom reusi un sezon bun. Totusi ne gandeam doar pana la urmatorul meci si cam atat, fara a ne face calcule prematur. Am reusit sa terminam turul lideri, insa stiam ca returul va fi foarte dificil cu atat mai mult cu cat am pierdut ambii fundasi centrali titulari din tur. Dupa meciul retur de la Slobozia a trebuit sa improvizez formand un nou cuplu de fundasi centrali din doi jucatori reprofilati de pe alte posturi, jucatori mici de inaltime insa rapizi, tehnici si inteligenti – Apostol si Parfeon. Imi mai amintesc ca la meciul cu Oltenita din retur nu am putut introduce un jucator in teren deorece delegatul nu trecuse numarul corect pe foaie.

In acel sezon echipa a aratat o capacitate remarcabila de a reveni (in special dupa pauza). In meciul de la Voluntari am fost condusi cu un autogol stupid, dar am reusit sa revenim si meciul s-a terminat 2-2. La Slobozia era 2-0 in min 4 si puteam sa mai primim inca doua goluri cel putin pana in minutul 10 si totusi dupa pauza am egalat. La Farul am fost condusi din secunda 30 si am revenit iarasi egaland, iar la FCSB 2 dupa ce Golofca a deschis scorul am marcat trei goluri dupa pauza.

Trecand peste toate obstacolele am ajuns la meciul de la Modelu pe care daca l-am fi castigat am fi promovat. Imi aduc aminte ca in mod ciudat pe la vestiare cei mai multi oameni nu erau nici de la Modelu nici de la Progresul ci de la …Farul. Imi amintesc cele doua bare si alte ocazii mari si imi amintesc ca la pauza multi jucatori erau vizibil marcati de ratari si de presiunea rezultatului; am incercat sa le transmit ca e foarte important sa ne mentinem concentrarea si lucididatea pentru ca vom avea sanse si putem marca chiar spre final, insa e decisiv sa nu ne pierdem cumpatul. Din pacate nu am reusit si in acel meci am ratat o promovare istorica, insa in acel sezon cred ca am castigat o echipa, o supergalerie, o identitate si respectul tuturor.

Urmatorul progresist abordat in cadrul retrospectivei noastre este Danila Parfeon (in fotografie, cu nr 5, in duel cu golgeterul la zi al seriei noastre, Vasile Mihai) . Tanarul fotbalist, nascut in 1998, este de la 8 ani elevul lui Andrei Erimia, incepand fotbalul la vechiul Progresul in Cotroceni.

“Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri primul meu sezon la liga a 3- a, eram foarte entuziasmat si pregatit sa incep, dar inca nu-mi venea sa cred ca am promovat dupa barajul cu Crevedia! La inceput chiar nu ne dadeam prea multe sanse in liga a treia, stiam, venind din liga a patra, ca va fi mult mai greu, si nu am avut ganduri prea mari ca vom ajunge la lupta pentru promovare. Pentru mine a fost anul in care am progresat cel mai mult fotbalistic, mental, fizic, am devenim mai matur, mai constient de cum e sa joci cu suporteri care vin sa te sustina mereu, am avut mai multa incredere in mine, in echipa. Am avut meciuri foarte grele, si incepusem sa fim increzatori in promovare desi eram o echipa mica, necunoscuta iar nimeni nu ne dadea vreo sansa! Stiu ca in primul sezon am jucat toate pozitile de fundas! A fost un an frumos, singurul regret fiind ca nu am reusit promovarea!”

Din retur, lui Parfeon i-a fost incredintata si banderola de capitan, dupa ce Daniel Stoian isi pierduse pozitia de titular. In vara, el a cedat-o lui Ciprian Stanciu, care a devenit intre timp liderul de necontestat al vestiarului progresist. “Sa fii capitan e chiar o responsabilitate mare la o echipa de seniori, eu fiind si junior. Cand am primit banderola a fost uimit, eu ca junior, primul an la liga a treia, prima data capitan, nu aveam prea mult habar cum sa sa fii in postura asta, dar cred ca a fost destul de ok. Dupa care a urmat o accidentare, am stat destul de mult pe bara, si atunci Ciprian a luat banderola, fiind cel mai experimentat jucator din echipa, stia mult mai bine cum sa traga o echipa dupa el si ne a fost un capitan exemplu!”
La Modelu, Danila Parfeon a vazut primul cartonas rosu din cariera de senior, iar ramanerea in inferioritate ne-a afectat vizibil prestatia din repriza secunda. Fundasul nostru isi reaminteste acele momente triste: “Stiam cu totii ca este un meci important, era penultima etapa si trebuia sa plecam neaparat cu victoria de la Modelu. Cand am luat primul galben in prima repriza am fost destul de calm, stiind ca sunt un jucator care nu am luat prea multe cartonase, dar cand l-am luat si pe al doilea nu mi-a venit sa cred, eram suparat, nervos si uimit in acelas timp, stiam ca trebuia sa fim toti unsprezece pentru a avea mai multe sanse sa marcam…. Am urmarit tot meciul de la geamul vestiarului sperand sa dea gol cat mai repede echipa noastra. A fost un moment greu pentru mine si pentru toata echipa, stiind ca dupa acel meci eram ca si promovati.”

“Speram ca in aceasta toamna, dupa ce toata aceasta nebunie se va mai linisti, sa avem ocazia sa evoluam in sfarsit in liga secunda, chiar daca cu doi ani de intarziere!” incheie optimist acest scurt interviu tanarul fotbalist progresist.