La 6 aprilie, în fiecare an, este marcată Ziua internaţională a sportului pentru dezvoltare şi pace, prin care care este subliniată puterea sportului, în general, de a aduce schimbări la nivel social, de a ajuta la dezvoltarea comunităţilor şi de a încuraja pacea şi înţelegerea atât la nivel naţional cât şi mondial, potrivit www.olympic.org. Ziua este, totodată, o platformă de luptă împotriva stigmatizării şi discriminării sociale, contribuind la egalitatea de gen, precum şi la adoptarea unui comportament social sănătos. Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, prin Rezoluţia 67/296, a declarat la 23 august 2013, ziua de 6 aprilie drept Ziua internaţională a sportului pentru dezvoltare şi pace, ceea ce a reprezentat recunoaşterea influenţei pozitive pe care sportul o poate avea asupra progresului drepturilor omului şi asupra dezvoltării sociale şi economice, potrivit www.un.org.
Comitetul Internaţional Olimpic (CIO), în calitatea sa de Observator Permanent al ONU, a susţinut această iniţiativă întrucât Ziua internaţională a sportului pentru dezvoltare şi pace evidenţiază rolul şi contribuţia organizaţiilor sportive în programele de schimbare socială şi dezvoltare umană. Mai exact, este o oportunitate pentru CIO să sublinieze modul în care atleţii şi Mişcarea Olimpică utilizează sportul pentru a promova pacea, reconcilierea şi dezvoltarea, şi subliniază puterea Jocurilor Olimpice de a promova toleranţa şi solidaritatea între participanţi, iubitori ai sportului şi oameni din întreaga lume, notează www.olympic.org. Această zi reprezintă o completare a Zilei Olimpice sărbătorită pe 23 iunie, care celebrează valorile olimpice de prietenie, excelenţă şi respect prin sport. Ziua Olimpică a fost instituită în 1948 pentru a marca noua şi moderna mişcare olimpică. În cadrul Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă rolul sportului în ceea ce priveşte progresul social este recunoscut în continuare: ”Sportul este, de asemenea, un factor important de dezvoltare durabilă. Recunoaştem contribuţia din ce în ce mai mare a sportului la realizarea dezvoltării şi a păcii, în promovarea toleranţei şi respectului, la contribuţiile pe care le aduce la procesul de împuternicire a femeilor şi tinerilor, indivizilor şi comunităţilor, precum şi faţă de obiectivele privind sănătatea, educaţia şi incluziunea socială”.
Sportul a jucat un important rol istoric în toate societăţile şi a îmbrăcat fie forma unei competiţii sportive, a unei activităţi fizice sau a unui joc. Pentru sistemul ONU, inclusiv pentru UNESCO, sportul şi jocul sunt drepturi ale omului care trebuie respectate şi aplicate la nivel mondial. De asemenea, sportul este o activitate fizică din ce în ce mai recunoscută şi este folosită ca un instrument cu costuri reduse şi cu un impact ridicat în eforturile de dezvoltare umanitară şi de consolidare a păcii, nu numai de sistemul ONU, ci şi de organizaţiile neguvernamentale, guverne, federaţiile sportive, forţele armate şi mass-media.
Ziua internaţională a sportului pentru dezvoltare şi pace a fost sărbătorită începând cu anul 2014 şi în România. În contextul luptei pentru limitarea efectelor virusului Covid-19, 6 aprilie 2020 capătă o dimensiune specială.
Managerul Andrei Erimia a dorit sa faca si el, pentru site-ul nostru, un rezumat al primului sezon ca antrenor la Progresul Spartac, clubul pe care l-a fondat si pe care l-a adus acum in pragul promovarii in liga secunda. Iata mai jos varianta sa asupra “povestii” progresiste:
“Era a doua vara pentru mine. A doua vara la rand cand cautam insistent si chiar disperat solutii pentru a continua cu Progresul, pentru a continua activitatea cu grupele de juniori dupa ce fuseseram nevoiti sa parasim unitatea militara de pe Soseaua Magurele care ne fusese baza de antrenament in perioada post Cotroceni.
Vara trecuta facusem minimaratoane pe culoarele Politehnicii incercand sa materializez niste promisuni pompoase. Au ramas doar promisiunile si potecile facute de mine in Politehnica. Vara asta, insa, am avut noroc. Asa cum uneori lucrurile bune se intampla fara sa te astepti, am reusit sa cunosc un vechi suporter progresist care a vrut (si a si putut) sa ajute, sa gasim un stadion pe care sa-l modernizam pentru a avea o “casa” si sa inscriem echipa formata “peste noapte” din “seniorii Singureni” si “juniorii progresisti” in liga a IV-a cu gandul clar de a promova. (Toate aceste evenimente merita un capitol aparte doar pentru a povesti cum intr-un timp foarte scurt am reusit impreuna sa punem bazele unei povesti frumoase…dar asta cu alta ocazie).
In cel mai puternic sezon de liga a patra din ultimii ani de pana atunci, am reusit sa castigam detasat competitia, dar cele 18 puncte avans fata de locul 2 s-au pulverizat si s-au transformat intr-o diferenta de un punct la play off. In perioada de transferuri din iarna echipa s-a intarit cu trei jucatori care si acum reprezinta clubul cu mult succes – Stanciu, Donca si Raduta.
Playoff-ul a fost castigat aparent categoric, cu trei victorii din trei meciuri si un singur gol primit in ultimul minut din ultimul meci, insa nu a fost chiar asa de simplu simplu… Am avut de rezolvat trei probleme destul de dificile inainte de inceperea primului meci din play off. Prima a fost gestionarea starii de frustrare din cadrul grupului provocate de faptul ca diferenta de 18 puncte s-a transformat ca prin magie intr-un singur punct inainte de primul meci din play off si tot ce am realizat intr-un sezon se putea pierde foarte repede. Am apelat la orgoliul jucatorilor, iar acestia au raspuns intr-un mare fel aratand ca putem fi cea mai buna echipa indiferent de formatul competitiei. Apoi, pauza de trei saptamani de la ultimul meci oficial, lucru care ne-a taiat ritmul si elanul dat de meciuri oficiale. Acest lucru s-a vazut in meciurile de playoff, dar jucatorii au compensat prin dorinta de a ajunge la baraj. Nu in ultimul rand, cativa din jucatorii importanti plecasera o perioada de cateva zile sau chiar mai mult in diferite locuri, intrerupand antrenamentele in perioada aia, lucru ce ne-a facut sa nu fim in plenitudinea fortelor din punct de vedere fizic. Insa am avut la dispozitie un lot valoros, iar cei ce au intrat din postura de rezerve au facut-o foarte bine sau chiar decisiv (vezi cazul Damaschin).
A urmat punctul culminant reprezentat de meciul de baraj cu Crevedia. Ii urmarisem in finala pe Ilfov cu Bragadiru, stiam ca au jucatori experimentati, fosti jucatori cu multe meciuri la liga 1 si chiar la nivel international (Karamian, Badoi, Patrascu si altii), dar din punct de vedere fizic si ca organizare de joc aratau multe minusuri.
La meciul tur stadionul Romprim era plin si toti (jucatori, suporteri, staff) ne doream si eram pregatiti pentru o victorie care sa ne aduca mai aproape de visul nostru, promovarea. La acel meci s-au intamplat multe lucruri care nu ar fi trebuit sa se intample, mult prea multe. Staff – ul nostru era unul foarte redus, practic nu exista nimeni care sa se ocupe de organizare si parte administrative. Eu si colegii mei antrenori (plus capitanul de echipa, Daniel Stoian) ne ocupam de tot, chiar si Gabi ne ajuta. La meciurile de liga a patra era relativ simplu. Foaia de joc, un asistent medical, legitimatii vizate si … sa-i dam drumul la fotbal. Doar ca la baraj lucrurile au fost mult mai complexe din punct de vedere orgnizatoric – meciul trebuia organizat ca un joc de L3. La nivel teoretic stiam ce e necesar pentru asta din informatiile primite de la FRF, dar nu aveam pe nimeni care sa se ocupe special de organizarea meciului sau care sa aibe experienta. M-am ocupat tot eu, mi-a fost prezentata o persoana care mai organizase meciuri si avea o firma (fantomatica) si pe care am angajat-o pentru a se ocupa si de organizarea meciului nostru.
Startul jocului a fost intarziat indelung din mai multe motive – lista cu jucatorii uitata de Stoian si adusa cu intarziere, un razboi al contestatiilor si o poveste ciudata cu o legitamatie disparuta… Cand totul parea ca se rezolvase iar eu eram la incalzire cu jucatorii, auzim ca intr-un cosmar ca nu se gaseste al doilea medic, care semnase in foaie, dar era de negasit. Intr-un haos total al doilea medic nu apare (probabil semnase altcineva pentru el) si pierdem meciul la masa verde cu 3-0. INCREDIBIL!!!! Eram consternat…la fel ca majoritatea oamenilor veniti la meci. Ba nu, mai mult…de doua veri alergam sperand, din vara asta imi propusesem sa promovez impreuna cu echipa, VISUL meu, al nostru era foarte aproape sa se sfarseasca intr-un mod stupid. Ma uitam cum oamenii pleaca de la stadion, cum suporterii care ne-au sustinut si carora le dadusem sperante dupa mult timp aveau capul plecat si se intreabau ce se intampla. Era un cosmar real, nu-mi venea sa cred; oameni apropiati mie imi vorbeau, dar nu auzeam nimic, nu reactionam.
Dupa ce a trecut socul si am vazut reactia jucatorilor, suporterilor, oamenilor de langa echipa, un lucru mi-a fost clar – e nevoie de un responsabil pentru tot ce s-a intamplat. Eram unul dintre ei-mi-am asumat responsabilitatea 100%, in asa fel incat furia sa fie indreptata catre mine, dar jucatorii sa se poata concentra la meciul retur. Stiam ca avem o sansa sa ne calificam chiar daca era foarte greu. Vazusem adversarii, stiam ca vor ceda fizic, stiam ca suntem mai bine organizati, mai buni ca echipa.
Meciul retur s-a desfasurat – iar asta a fost pentru noi un mare noroc – la 40 grade Celsius, lucru care ne-a avantajat evident in repriza secunda. Nu stiu cati din jucatori credeau cu adevarat ca putem intoarce rezultatul, dar stiu ca intre ei au fost voci care imediat dupa meciul tur (chiar in vestiar) au sustinut clar ca vom castiga cu cat e nevoie sa promovam. Altii au cautat vinovati si au aruncat acuze, altii au fost mai retrasi sau mai rezervati.
Inceputul meciului retur arata exact aceasta stare din cadrul echipei. Primele 15 minute au fost sovaielnice adversarul creandu-si cateva situatii (o bara), apoi deschizand scorul, si totul parea pierdut. Nechita si Cana (doi din jucatorii care au avut o atituidine pozitiva dupa tur) intorc rezultatul in favoarea noastra, dar prima repriza se termina 2-2, dupa niste momente defensive slab interpretate de noi. Totusi eram la carma jocului si toti stiam ca in repriza a doua vor avea probleme mari in a acoperi terenul la 40 de grade.
La pauza am facut doua schimbari, dar cel mai important era sa le transmit mesajul potrivit si sa-i fac sa creada ca pot marca de trei ori. Le-am spus ca am marcat doua goluri si putem marca in continuare, dar e foarte important sa nu le mai dam spatii pe contraatac, iar cand avem mingea ne trebuie mai multa rabdare pentru a ducea mingea prin pase controlate in treimea adversa si a deschide pe benzi. Stiam ca e nevoie sa marcam repede pentru a pune presiune pe adversar si pentru ca toti jucatorii sa creada ca putem recupera, iar in sinea mea stiam ca daca vom marca golul 4 pana in min 75 vom avea o sansa buna. Din fericire asa a fost, am marcat chiar patru goluri fara sa primim vreunul si sfarsitul meciului m-a prins cantand impreuna cu galeria. Cosmarul de la Romprim se transformase in minunea bucuriei de nedescris de la Crevedia.
Jucatorii din acea zi facusera ca VISUL progresist sa devina realitate …si ce realitate frumoasa! In acea zi jucatorii, antrenorii, suporterii, oamenii apropiati echipei, TOTI au facut posibil MIRACOLUL de la CREVEDIA!!!!!”
UEFA a organizat miercuri, 1 aprilie, o videoconferință cu liderii tuturor federațiilor europene. În urma consultărilor, în contextul evoluției pandemiei COVID-19, prin decizie de Comitet Executiv, forul a decis amânarea tuturor partidelor internaționale programate până la finalul lunii iunie (seniori, senioare, juniori, junioare).
Așadar, meciurile din barajul pentru turneul final al Campionatului European de fotbal, programate inițial în luna martie și mutate ulterior pentru luna iunie, au fost din nou amânate. Datele exacte de disputare ale meciurilor decisive urmând să fie comunicate ulterior de forul de la Nyon.
În urma prestației din Liga Națiunilor, reprezentativa României este calificată în play-off și va întâlni Islanda, în deplasare, în semifinală. În cazul unui succes, tricolorii vor juca pentru locul la EURO, tot pe teren străin, în fața Bulgariei sau Ungariei.
Am vorbit ieri cu doi dintre eroii barajului de neuitat de la Crevedia, Nechita si Cana. Azi vine randul altor doi protagonisti ai acelei partide – ceea ce nu inseamna insa ca restul de unsprezece oameni intrati atunci pe teren nu merita la fel de mult aprecierea noastra.
La pauza meciului, cand scorul era 2-2 dupa o prima repriza echilibrata iar sansele de a rasturna situatia pareau mai mici ca oricand, antrenorul Andrei Erimia a facut doua schimbari in primul unsprezece: Dedu in locul lui Geana (care a acuzat vizibil canicula excesiva) si Zaharia in locul lui Donca. Ultima schimbare i-a surprins pe multi, Donca avand un profil mai ofensiv decat colegul sau. Andrei Erimia explica: “Trebuia sa schimb ceva, iar Donca mi se paruse mai putin inspirat decat altadata. Zaharia avea energie si determinare si putea face ambele faze ale jocului”. Cert este ca mutarea “i-a iesit” iar Dragos Zaharia (in centrul fotografiei, intr-un moment mai … tensionat al jocului) a fost o piesa cheie a “remontadei” din partea a doua. L-am invitat pe “Zaha” cu aceasta ocazie la o rememorare a momentelor de atunci.
Imi amintesc cu emotii si acum, perioada post playoff respectiv post baraj… toti baietii erau focusati pe un singur lucru, promovarea. Dincolo de factorul sportiv, cred ca a contat foarte mult si faptul ca in viata de zi cu zi eram si foarte buni prieteni, si asta ne ajuta sa ne sprijinim reciproc in orice conjunctura, fie in teren sau in afara lui, inclusiv atunci cand munca noastra era minimalizata de articole online care considerau ca totul a fost un scenariu sponsorizat/regizat de terțe persoane. N-a fost deloc usor, insa increderea transmisa de fani ( cu banner-ul de la antrenament) si chiar si de staff-ul tehnic ne-a facut sa jucam dincolo de imprejurari. Nu voi putea uita, cand in timpul reprizei secunde a meciului de la Crevedia, Frangu era galben la fata de la caldura si efortul depus si mi-a zis „Zaha, esti proaspat, alearga pana nu mai poti”! Cat am putut la momentul respectiv, am incercat sa fac tot posibilul sa nu imi dezamagesc prietenii din teren si oamenii din tribuna care ne sustineau necondiționat. Si cred ca asa au facut toti care au jucat in acel meci. Probabil atunci s-a demonstrat inca o dată, ca munca in echipa si determinarea pot bate talentul! Pentru mine este greu de descris in cuvinte ce am simtit, si nu doar la acel meci, ci in toata perioada petrecuta in sânul Progresului Spartac, pentru ca nu ai cum sa descrii ce inseamna o familie pana nu faci parte dintr-una. Respect!!! E tot ce pot sa zic pentru toti oamenii care au luat si care inca iau parte la acest proiect si urez mult succes fostilor colegi care inca mai evolueaza sub culorile bleu-albastre.
L-am lasat la urma pe Bogdan Grigore, ale carui aparitii ofensive neobosite in banda dreapta au stat la originea a nu mai putin de trei goluri.
Am fost foarte suparat, si eu si mai multi dintre colegi, pe gafa organizatorica facuta de Andrei Erimia la meciul tur, care ne-a facut sa incepem returul de la 0-3. Inainte de joc, Andrei m-a simtit si mi-a spus “Inteleg ca esti suparat pe mine, dar joaca pentru ei” si mi-a aratat spre galeria progresista. Despre meci… ce pot sa mai spun… meciurile de la Crevedia si de la Constanta cu Farul sunt clar cele mai frumoase momente ale carierei pentru mine. Sunt zile in care mi le pun din nou la televizor pentru a le revedea inca si inca odata. Dupa joc, la restaurant, imi venea sa mananc si masa cu totul… cred ca am slabit 4-5 kilograme atunci!
Ca o concluzie, este mai mult decat evident ca, pentru toti cei implicati, barajul de la Crevedia a lasat o amintire de nesters chiar si acum, la aproape trei ani de atunci. Interesanta a fost propunerea lui Mihai Cana, care si-ar dori un meci intre Progresul Spartac de atunci si cel de azi. Interesanta, dar … nu si fezabila, pentru ca jumatate din echipa de atunci (Raduta, Parfeon, Geana, Donca si Stanciu) sunt titulari si in prezent!
Meciul retur al barajului de promovare în Liga a III-a, câștigat de Progresul Spartac cu 6-2 la Crevedia, rămâne unul de referință în istoria clubului nostru. În acest material avem părerile a doi dintre principalii artizani ai golurilor bleu-albastre, Nechita (foto – cel care a reusit doua goluri si o „transversala”) si Cană (doua goluri, o pasa decisiva).
Alexandru Nechita fusese golgheterul echipei în campionat. Iată cum își reamintește el acel meci de neuitat: ”Eram cu toții frustrați după ce pierdusem turul la masa verde, cu 3-0. Șansele noastre erau mai degrabă teoretice, dar am decis să le jucăm. Mă bucur și că atunci, în acele momente cruciale, conducerea ne-a fost alături și nu a pus presiune pe noi. Dimpotrivă, i-am simțit pe conducători alături de noi, de jucători. A fost importantă această comuniune deoarece și noi, la un moment dat, ne întrebaserăm dacă se dorește cu adevărat promovarea sau nu. Scorul l-au deschis gazdele, dar a urmat apoi acel gol cu câlcâiul, o deviere la un șut din afara careului. Am prins aripi după un astfel de gol. La pauză era 2-2, însă simțeam că se poate. La 4-2 pentru noi, conform celor stabilite în vestiar, eu am ridicat mâna și am cerut schimbare. Mă gândeam, spre binele echipei, să intre în locul meu un coechipier proaspăt, probabil Damaschin, să dea gol. Dar providența a vrut ca tot eu să marchez acel gol de 5-2, cel decisiv pentru calificare. Senzația a fost unică. Parcă pluteam. Aveam crampe puternice și nu m-am putut bucura fizic de gol. Abia atunci am ieșit din teren. Emoțiile au continuat până la golul lui Dedu de 6-2, care a închis conturile. Și acum când povestesc mi se face pielea de găină. Este poate cea mai frumoasă amintire fotbalistică a mea”. Alexandru Nechita joacă acum la Bucharest United și speră să promoveze în Liga a III-a: ”Toată lumea acreditează Steaua cu șanse, dar anul trecut era o situație similară. Eu jucam atunci la Carmen și i-am bătut. De ce nu s-ar putea repeta povestea”, încheie fostul progresist, nu înainte însă de a ura succes foștilor săi coechipieri.
Mihai Cană, jucător de bandă stângă, venise la Progresul Spartac direct de la liga secundă, de la Berceni. Centrarile sale „puse cu mana” si loviturile libere transformate cu precizie l-au facut indelung regretat dupa ce a parasit lotul bleu-albastru.
Replica sa, după turul pierdut la masa verde, rămâne antologică: ”Lăsați că dau eu trei în retur. Rămâne să dați voi pe al patrulea și să ne calificăm”.Mihai Cană nu a reușit să se țină de cuvânt în totalitate, dar a marcat numai două goluri și … jumătate, trecându-și în cont și o pasă decisivă în acel meci. Zâmbește și acum când i se reamintesc momentele respective: ”Eram o echipă foarte unită și foarte ambițioasă. Am marcat două goluri și am dat o pasă. Nu a fost norma de trei, promisă, dar cred că a fost bine și așa. Băieții au jucat cu mult aplomb și cu multă determinare. Ce bucurie a fost la final de meci. Eram obosiți pentru că alergasem mult, dar fericiți. A fost o atmosferă fantastică mult peste ceea ce au echipele de Liga a II-a sau Liga a III-a.”.
Mihai Cană continuă să urmărească evoluția echipei Progresul Spartac: ”Mi-a părut rău de cele două promovări ratate la mustață. Dar oricum Progresul Spartac a demonstrat că are o viziune constantă de joc și până la urmă obiectivul va fi atins, poate chiar în acest sezon. Depinde de duelul cu Slatina, de cum se va desfășura competiția, sunt multe necunoscute”, a adăugat Mihai Cană. El joacă acum minifotbal în prima ligă, la echipa Old-Boys, iar la fotbal este legitimat la… Singureni.
Mulțumiri celor doi ex-progresiști și multă sănătate!
Site-ul oficial al UEFA, http://www.uefa.com, oferă posibilitatea iubitorilor de fotbal de a vedea, în această perioadă grea, meciuri clasice din Liga Campionilor și de la turneele finale ale Campionatului European.
Înregistrarea pe site este gratuită, în fiecare zi, până pe 12 aprilie cel puțin, fiind încărcat câte un nou meci.
In trei ani si jumatate de cand suntem alaturi de Progresul Spartac, am trecut prin multe meciuri dramatice, rezolvate in ultimele secunde sau cu intorsaturi spectaculoase de scor. Au fost si bune si rele, incepand cu egalarea reusita de Termo in prelungiri pe Viitorul, trecand prin victoria cu Regal din playoff, succesul de la Buzau cu Metalul, egalul de pe stadionul Farul in fata a 5000 de spectatori, esecul de la Modelu, infrangerea dramatica de pe Giulesti si revansa spectaculoasa din Vrabiei, si incheind cu egalarea din minutul 95 la Slatina.
Dar nici un meci nu a egalat ca dramatism si rasturnari de situatie dubla din barajul de promovare in Liga a III-a cu Vointa Crevedia. A fost – sau mai corect nu a fost – intai meciul tur, cu lipsa asistentei medicale corespunzatoare, care a parut sa puna capat sperantelor noastre de a evolua intr-o categorie superioara in anul urmator. Povestea nu a trecut, normal, fara sa produca daune inclusiv in interiorul gruparii, acuzele si suspiciunile (clasicul „e clar, nu se vrea promovarea”) facandu-si aparitia. Suporterii progresisti au facut un gest deosebit, venind la unul din antrenamente cu un banner care anunta ca vor crede in echipa pana la capat, „sponsorul” a incercat si el sa remonteze spiritele promitand prima de promovare pentru o victorie indiferent de scor la Crevedia (inclusiv in cazul… nepromovarii), in timp ce Andrei Erimia (cel care avea intre atributiile manageriale, intr-un staff limitat drastic numeric, si organizarea jocului de acasa, fiind deci retinut ca vinovat de dezastru) a pregatit meciul retur cu un singur gand, acela al rasturnarii diferentei de trei goluri.
Dar lucrurile nu au inceput prea bine. Sub presiunea rezultatului, avand in fata nume grele ca Badoi, Patrascu, Balaur sau Karamian, progresistii nu au reusit sa isi creeze ocazii in primul „sfert” al meciului, in timp ce gazdele au avut o bara prin Karamian. Ba, in minutul 27, Vointa a deschis scorul prin Serban, la o neatentie a lui Frangu, iar soarta promovarii parea decisa.
A venit insa reactia prompta a bleu-albastrilor. Mai intai, Bogdan Grigore (care a facut la Crevedia meciul vietii, dupa cum el insusi declara) suteaza cu latul de la 20 de metri, iar Nechita deviaza inspirat cu calcaiul in gol: 1-1 (33). Apoi tot Grigore urca decis pe extrema, centreaza la bara doua unde apare Cana si voleiaza imparabil: 2-1 pentru noi (35). Suntem pe val, trecem pe langa 3-1 la o lovitura libera a lui Stanciu, dar la scurt timp „vulpoiul” Karamian reuseste o preluare de langa Stoian si il executa pe Raduta: 2-2 (41). Din nou totul pare pierdut, progresistii acuza socul si Karamian e la un pas de 3-2, noroc cu Raduta care agata mingea dupa un voleu spectaculos din lateral.
Pauza e binevenita, iar de la vestiar (vorba vine, pentru ca Andrei Erimia si-a tinut sedinta tehnica la un colt al terenului) iese o cu totul alta echipa. „Transversala” lui Nechita si sutul scos in corner al lui Zaharia anunta golul de 2-3, reusit de Cana cu un sut de la 20 m, bara-gol (54). Dar timpul trece si reduta gazdelor inca rezista, cu pretul renuntarii tot mai evidente la orice fel de veleitati ofensive, pe fondul oboselii si al unei canicule care a stors de energie veteranii Crevediei. Vine insa o noua urcare inspirata a lui Grigore, centrare pentru Stanciu, cap respins de portar si reluat de Dedu, pe faza, in gol: 2-4, cu 18 minute inainte de final, si ne mai trebuie un singur gol pentru a reusi imposibilul!
18 minute am spus? Hmmm… de fapt mai sunt disponibile cu totul doar vreo 5-6 de joc efectiv, pentru ca dupa fiecare faza unul – doi jucatori ai gazdelor se tavalesc cate doua minute pe teren, fie ca a existat sau nu umbra unui contact. Dar in minutul 83, Cana are o patrundere superba pe stanga, il serveste perfect la 8 m pe Nechita si acesta, desi epuizat (ceruse de minute bune schimbarea) impinge, in doi timpi, mingea in poarta, iar apoi se prabuseste: 5-2!
Dar mai e de jucat, gazdele uita de oboseala, noi facem pasul inapoi, tremuram la fiecare centrare, si doar golul lui Dedu din prelungiri incheie definitiv socotelile! E 6-2, baietii sunt pe gard si canta cu galeria, condusa de… Andrei Erimia, trimis si el in tribuna dupa ce a invadat terenul la golul de 5-2.
Echipa care a reusit aceasta formidabila revenire a fost: Raduta – B. Grigore, Stoian, Parfeon, Nemtescu – Frangu, Donca (46 Zaharia) – Geana (46 Dedu), Nechita (83 Damaschin), Cana – Stanciu (90+1 Neacsu).
Bucuria noastra a fost umbrita, a doua zi, de articolele din presa (ale caror „surse” sunt usor de identificat) despre sume impresionante platite celor de la Crevedia (in treacat fie spus, jucatorii de acolo nu isi mai vorbesc unii altora nici in ziua de azi, fiecare convins ca altcineva a plecat cu banii de la Progresul…). Au fost acelasi gen de specialisti convinsi ca „Progresul nu a vrut in Liga a II -a si a trantit meciul la Modelu” sau ca victoriile superbe cu Farul si Rapid ar fi fost „blat la pariuri”.
Pentru acestia, avem un mesaj, acum pe vreme de pandemie: Ne place fotbalul, de aia suntem aici, de aia suntem Progresul Spartac! Iar fotbalul se joaca doar acolo, pe teren!
Mai jos gasiti rezumatul partidei de la Crevedia, care pentru multi dintre noi provoaca fiori si acum. Meciul integral este si el disponibil, din aceasta saptamana, pe youtube.
Conform ultimelor estimări în legătură cu pandemia Covid-19, competițiile sportive s-ar putea relua, în România, undeva în jurul datei de 16 mai 2020. În acest context, mâine, 1 aprilie 2020, președintele Federației Române de Fotbal Răzvan Burleanu va participa la o teleconferință inițiată de UEFA, alături de toți președinții asociațiilor naționale europene.
Burleanu va propune prelungirea termenului inițial stabilit de UEFA, 30 iunie, pentru finalizarea competițiilor aflate în curs, dar care au fost suspendate. Teleconferința va începe la ora 13.00.
Jocurile Olimpice de vară de la Tokyo, amânate din cauza pandemiei de coronavirus, se vor desfăşura între 23 iulie şi 8 august 2021, au anunţat CIO şi Comitetul japonez de organizare.
Noua perioadă de desfăşurare a competiţiei a fost preferată celorlalte variante avansate, inclusiv desfăşurarea competiţiei în primăvara anului viitor, pentru a se evita astfel provocarea unor perturbări majore în calendarul sportiv internaţional şi a reduce la minimum provocările logistice cărora vor trebui să le facă faţă organizatorii.
Jocurile Olimpice urmau să se dispute iniţial în perioada 24 iulie – 9 august 2020 în capitala japoneză, dar au fost amânate pentru prima data în istorie, din cauza răspândirii continue a noului coronavirus. Echipa națională de fotbal a României s-a calificat pentru turneul olimpic, iar FRF a cerut lămuriri de la FIFA și de la CIO, în privința eligibilității jucătorilor, ținând cont de noile date înaintate pentru desfășurarea competiției.
Totodată, Jocurile Paralimpice vor avea loc între 24 august şi 5 septembrie 2021.
Povestile de ieri ale protagonstilor meciurilor din playoff-ul Ligii a IV-a bucurestene din 2017 ne-au dezvaluit deja un amanunt inedit: desi cei de la Regal fusesera scosi definitiv din lupta pentru promovare de rezultatul primului meci al etapei a doua (Termo -AFC Progresul 0-3), tinerii jucatori ai acestui club au luptat pe viata si pe moarte in meciul doi al cuplajului, cel cu Progresul Spartac, convinsi ca sunt inca in carti!
Daniel Stoian era, la momentul desfășurării play-off-ului, căpitanul echipei Progresul Spartac. Acesta își amintește astfel acele momente: Era o presiune extraordinară pe noi și pe mine în mod special. Voiam să promovăm, voiam performanță. Aceasta era presiunea principală, să ne demonstrăm nouă înșine că suntem buni și că merităm. Mai fusese și duelul la distanță cu AFC Progresul. Mai era și un oarecare complex față de cei de la Regal, care se întăriseră pe parcursul sezonului și deveniseră o echipă foarte dificil de învins. La meciul decisiv ei nu mai aveau nicio șansă teoretică, dar probabil au fost stimulați de opozanți (nota autorului – vezi primul paragraf!). Pentru noi cei care veneam de la Singureni era și presiunea vechilor acuze de blat careni se aduseseră. Așa am demonstrat tuturor că au fost false și le-am dat o palmă tuturor contestatarilor. Știam că în ediția următoare de Liga a IV-a urmau să apară echipe foarte puternice, cu infrastructură, gen CSA Steaua și Rapid, așa că eram conștienți de cât de greu ar fi fost, dacă atunci ratam. Pentru mine mai era și presiunea prietenilor din tribună. Eram unul dintre ei, unul dintre suporteri, coborât acum în iarbă. Dar, totul este bine când se termină cu bine a mai spus fostul căpitan progresist. Daniel Stoian este acum jucător la echipa din Domnești, din liga a IV-a din Ilfov, care a terminat turul de campionat cu 11 victorii din tot atâtea meciuri.
Eduard Radu (ex-Regal), la rândul său, și-a amintit despre acel play-off: Era primul meu play-off disputat la Liga a IV-a. Eu și colegii mei de la Regal așteptam cu nerăbdare să ne jucăm șansele pentru a promova. Eram conștienți că este greu și știam că Progresul Spartac este o echipă foarte bună. Pentru mine era concentrare suplimentară deoarece jucam împotriva fostei mele echipe. A fost frustrant să pierdem, mai ales că era al doilea meci la rând în care eram înfrânți. Am învățat însă din acea experiență că indiferent de rezultat, pierzi sau câștigi, trebuie să mergi mai departe.
Robert Oancea era antrenorul secund al echipei. Iata cum reîmprospătează el această amintire frumoasă din istoria bleu-albaștrilor: Presiunea pe umerii noștri era vizibilă. terminaserăm sezonul regulat al campionatului cu un avans uriaș, 18-20 de puncte, iar acum totul se reducea doar la bonificația acordată. Erau trei meciuri de care depindea soarta titlului municipal. Băieții erau foarte bine pregătiți. Cred că acea echipă a noastră a fost, măcar în istoria recentă, cea mai bună din Liga a IV-a bucureșteană. Îmi reamintesc cu multă bucurie nebunia declanșată de golul lui Damaschin, în prelungirile cu Regal. Suporterii s-au urcat pe garduri pur și simplu. Cred că dacă s-ar fi jucat pe un teren bun, sau un sintetic bun, diferența între noi și celelalte formații ar fi fost și mai mare. La Romprim nu am avut cele mai bune condiții. iarba era netunsă și noi, ca echipă care construiam începând de la portar, am fost dezavantajați de acest aspect. Totuși, ne-a ajutat abordarea metodică, aceasta si stilul de joc de la care nu ne-am abătut au fost atu-urile noastre principale. Robert Oancea a mai anunțat că staff-ul tehnic de la Progresul Spartac muncește intens în această perioadă de pauză forțată, preocupările fiind cele de antrenamentele individuale, dar și de întocmire a dosarului de licențiere și de clasificare a academiilor. Antrenorul nostru secund a profitat de ocazie pentru a ura sănătate tuturor românilor, dorindu-și să trecem cu bine peste această criză.
Progresul Spartac 