Suporterul de fotbal este subiectiv prin definiție. Dacă întrebi pe vreunul despre istoria clubului său, în primul rând pregătește-ți răbdarea pentru că îți va povesti multe, și multe povestiri vor fi apreciate în termeni absoluți. Și eu – tot suporter, dar nu al unui club oarecare, ci al echipei cu cea mai inspirată combinație de culori, cu cel mai idealist nume, și, mai ales, cu cea mai epică istorie posibilă a unui club de fotbal. Bat spre același clișeu? Bun. Pentru că în rândurile de mai jos am încercat să surprind câteva episoade ale istoriei progresiste prin care sper să mă îndepărtez de șablonul subiectiv și din care sper să fie ușor de înțeles de ce istoria Progresului a reușit să mă captiveze, să mă țină activ în susținerea echipei prin toate mijloacele la îndemână și prezent la stadion de peste 20 de ani. Citește în continuare „Timpul nu iartă, timpul nu uită – o parcurgere subiectivă a istoriei Progresului” →