Articole

Dupa ce s-au terminat si barajele de promovare in Liga a III-a putem sa ne facem deja unele calcule privind configuratia competitiei in care va evolua Progresul Spartac anul viitor.

FRF a anuntat deja pastrarea sistemului competitional cu 5 serii a cate 16 echipe. Care vor fi asadar acestea in seria a doua, prin traditie seria „bucurestenelor”?

Incepem cu cele zece echipe clasate in acest an pe locurile 2-11: Afumati, Progresul, Slobozia, Popesti, Tunari, Modelu, Cernavoda, Faurei, Medgidia si FCSB 2. Lor li se alatura doua dintre retrogradate (Balotesti si Braila), castigatoarele de baraj care se vor inscrie dintre Ulmu, Gh. Doja, Ianca si Limanu – si deja am ajuns la 16 echipe! Doar ca pe locurile ramase libere in urma retragerilor se mai pot reinscrie retrogradatele de anul trecut (Borcea, Chiscani si Oltenita, in cazul nostru) dar si noi echipe secunde (se vorbeste de Clinceni 2 si Rapid 2!), precum si echipe ale cluburilor care au participat in Liga elitelor la juniori (Steaua). Adaugandu-le pe toate acestea (probabil ca nu va fi insa cazul) ajungem la o cifra de 22 de formatii, ceea ce ar insemna automat reconfigurarea seriei! Cea mai probabila varianta in acest caz ar fi mutarea echipelor din Ilfov in seria a III-a, acolo unde au mai evoluat si in anii trecuti.

Un lucru este cert – Progresul Spartac nu va mai avea un adversar de anvergura Rapidului sau Farului, in noul campionat! Echipe ca CS Afumati, Unirea Slobozia sau CS Popesti Leordeni, alaturi poate de retrogradatele Dacia Braila si CS Balotesti, par a se anunta astfel principalele rivale la primul loc pentru bleu-albastri in sezonul viitor.

Mostistea Ulmu incepe excelent pe Romprim conducand cu 2-0 dupa primele 20 de minute!

Cei de la Carmen si-au revenit in a doua jumatate a primei reprize, dupa ce au fost surprinsi in startul partidei de jocul ofensiv al celor din Ulmu.

La pauza se intra cu 2-0 pentru Ulmu iar Carmen are o misiune extrem de dificila pentru a mai reusi promovarea in Liga a III-a!

Intr-un alt meci, Viitorul Pantelimon nu a reusit sa inscrie in prima repriza pe teren propriu in fata celor de la Recolta Gh Doja, si are nevoie de doua goluri in cele 45 de minute ramase pentru a duce meciul in prelungiri.

Timpul trece in defavoarea celor de la Carmen, care nu reusesc sa concretizeze dominarea teritoriala. Se contureaza o mare surpriza pe Romprim!

Minutele trec si gazdele, desi au avut mari ocazii, inclusiv o bara, nu reusesc sa inscrie. Se intra in prelungiri.

Gol pentru Carmen, care reduce diferenta si mai spera, fiind anuntate 6 minute de prelungiri!

Bucurestenii ataca disperati dar fara rezultat, meciul se incheie 1-2 si Ulmu promoveaza! Pe final, Shedrack (Carmen) vede cartonasul rosu dar nu mai conteaza…

Si Viitorul Pantelimon rateaza promovarea in fata celor de la Recolta Gh Doja, dupa 0-2 in tur si 0-0 in retur. Ialomitenii au un portar de 45 de ani, nu facnici un fel de antrenamente, si sunt prima echipa din judet care se impune la baraj dupa multi ani.

Suntem din nou la ora filelor de poveste! Trecerea dintre anii 1967 și 1968 a găsit echipa națională de fotbal a României, pregătită de regretatul Angelo Niculescu, în cel mai lung turneu întreprins vreodată de o echipă (nu doar de fotbal) din România.

Maratonul de 65 de zile și peste 50 000 de kilometri a început pe 18 decembrie 1967, când tricolorii au plecat la Aachen, în Republica Federală Germană, pentru un meci cu echipa locală de club. România învinge cu 4-2, iar Ion Ionescu înscrie trei goluri, fapt care va cântări decisiv, ulterior, în transferul său de la Rapid la Allemania Aachen.

Abia întorși acasă, tricolorii primesc unele întăriri, printre care și pe progresistul Aurel Măndoiu, pentru plecarea spre Africa și Brazilia. Pe 24 decembrie, România dispută la Kinshasa un meci cu Zairul, care intră și în palmaresul echipelor naționale. Pe o caniculă de nedescris, jocul se termină egal, 1-1. Măndoiu ratează posibilitatea de a debuta în națională, el find păstrat pentru jocul al doilea. Revanșa însă nu se mai dispută, deoarece Zairul a fost solicitată pentru participarea la Cupa Africii.

Naționala României, cu Măndoiu în efectiv, se antrenează, într-o escală, în curtea unui liceu din Dakar, capitala Senegalului. Apoi tricolorii ajung în Brazilia, pentru un adevărat test de anduranță, cu meciuri amicale la puține zile distanță, și cu deplasări infernale.

După o accidentare suferită la o miuță pe plaja Copacabana, Măndoiu se reface și joacă în Brazilia, în cel de-al patrulea meci al României. El intră după pauză la jocul pierdut contra celor de la Botafogo, cu scorul de 6-2. Urmează un al doilea joc, la doar 48 de ore distanță, câștigat cu scor simetric de națională împotriva celor de la XV Noiembrie, cu 6-2. Măndoiu este, pentru prima dată, titular în centrul liniei defensive.

După aceea, fundașul progresist este titularizat în două victorii consecutive, 1-0 cu Rio Preto și 5-2 cu Bahia, el jucând foarte bine de fiecare dată.

Măndoiu joacă titular apoi la meciurile cu Nautico, scor 2-3, dar și în cel cu FC Treze, 2-1, în care unul dintre atacanții brazilieni a fost celebrul Garrincha. Acesta a fost anihilat însă de defensiva română, Garrincha fiind departe de forma fizică și sportivă care în consacrase. Partida cu FC ABC, penultima din turneu, soldată cu o victorie a tricolorilor, 4-1, este penultima a campaniei, dar și ultima pentru Măndoiu. El se accidentează la pauză și va fi înlocuit din teren.

La întoarcerea acasă, concluziile selecționerului Angelo Niculescu erau pozitive la adresa echipei și a lui Măndoiu. Acesta era inclus în grupul jucătorilor tineri care s-au rodat, alături de un Grozea, Oblemenco, Deleanu sau Dincuță. Delegația tricoloră a ajuns acasă pe 20 februarie 1968, în urma acestui lung periplu.

Inexplicabil însă, Măndoiu nu va mai fi chemat ulterior la lotul național cu care s-au abordat preliminariile pentru calificarea la Campionatul Mondial din Mexic 1970.

Rămâne însă această frumoasă și unică aventură care are și o nuanță bleu-albastră.

Detaliile acestui material, precum și fotografia ilustrativă, au drept suport bibliografic cartea ”Corabia cu 11 pasageri” semnată de însuși Angelo Niculescu.

Fotbalul romanesc traieste din nou, dupa aproape 20 de ani, momente magice alaturi de echipa nationala. Victoriile de senzatie cu Anglia si Croatia ale tinerilor tricolori U21 ne aduc nu doar bucuria de moment, cat mai ales speranta ca vom vedea din nou echipa Romaniei batandu-se curajos cu marile puteri ale fotbalului mondial. Iar nostalgia e amplificata si de faptul ca vedem pe teren din nou tricoul cu numarul 10 si numele de Hagi, de parca exact asta era ceea ce ne-a lipsit din 2000 incoace…

Intre miile de romani de la Cesena s-au aflat si capitanul Progresului Spartac, Ciprian Stanciu, dar si preparatorul fizic al echipei noastre, Florin Draghici sau mijlocasul Mircea Donca. Primii doi nu au ratat ocazia unei fotografii dupa joc cu doua dintre vedetele formatiei de tineret a Romaniei, George Puscas si Ionut Radu.

De pe stadion sau de acasa, progresistii sustin, alaturi de toti romanii, aceasta echipa care, dincolo de rezultatele de exceptie, demonstreaza ceva mai important, curaj si spirit de lupta, sintetizate excelent de portarul Radu cu expresia „acolo unde nu ajung picioarele ajunge inima”!