Autor: Progresul Spartac

Progresul incepe returul, dupa un cantonament in Grecia, cu putine noutati: sosesc mijlocasul Leo Boiangiu si atacantul Victor Militaru, si urca in lotul primei echipe juniorul Tudorache, folosit in toamna doar la liga a IV-a.

Capriciile vremii dau peste cap programul, zapada abundenta ducand la amanarea primei etape, Astfel ca primul meci care se disputa este cel din etapa a doua, cu Sportul Chiscani, echipa cu mult peste nivelul din tur, si se incheie cu o victorie scontata cu scorul de 2-0, dupa doua goluri superbe marcate de Apostol si Geana.

Urmatorul meci care se joaca e cel de la Slobozia (foto), unde echipa locala inca mai spera la primul loc, desi este la sase puncte in urma noastra. Iar startul partidei este unul horror, doua mingi pierdute in jumatatea proprie in primele 5 minute costandu-ne tot atatea goluri! Incet incet redresam jocul si, profitand si de nesiguranta portarului advers (tot un junior) egalam in repriza secunda prin golurile lui Donca si Boiangiu. Rezultatul ne mentine in extremis pe primul loc, la egalitate de puncte cu echipa din Constanta.

Urmeaza apoi, in mijloc de saptamana, etapa intai, cu deplasare la Oltenita, in timp ce Farul trebuia sa aiba un meci extrem de greu la Slobozia. Gazdele aleg insa sa faca figuratie, cedand cu 0-5 dupa un meci in care au jucat cu fundasii centrali in atac si atacantii fundasi centrali. Iar noi avem un meci de cosmar la Oltenita, unde ratam numeroase ocazii, inclusiv singurul penalty irosit vreodata de Stanciu (caruia ii nascuse sotia in ziua precedenta) intr-un meci oficial! Remiza alba inseamna pierderea primului loc dupa o lunga perioada in fruntea clasamentului…

O noua zapada aduce o noua bulversare a campionatului si in loc de etapa a patra cu FC Voluntari avem o a treia deplasare consecutiva, la Borcea. Incepem bine, conducem cu 1-0, dar o lovitura libera acordata usor permite gazdelor sa egaleze, iar o minge pierduta de Frangu la mijlocul terenului duce la golul de 2-1 pentru Agricola. Acelasi Frangu egaleaza insa cu … soldul dupa un corner, iar pe final profitam de „naivitatea” portarului advers (desigur… un junior) pentru a marca inca de trei ori, scorul final fiind de 5-3 pentru noi. In derby-ul judetean de la Cernavoda nu se intampla nici o minune si Farul isi mentine avantajul de doua puncte in clasament.

Rezumatul partidei de la Slobozia poate fi vizionat accesand link-ul de mai jos:

Retrospectiva propusă de site-ul nostru îl aduce azi în prim-plan pe Adrian Neacșu, fostul fundaș progresist. În primul campionat disputat in Liga a treia, acesta a fost integralist în tur, pe un post foarte greu, cel de fundaș central, evoluand cate 90 de minute in fiecare meci al sezonului de toamna.

Iată cum a răspuns Adrian Neacșu provocării de a-și aminti despre Progresul Spartac, dar și de a vorbi despre ce a urmat după. ”Pentru mine Progresul Spartac a însemnat și înseamnă în continuare, probabil cu mai multă ardoare pentru că am ajuns la vârsta maturității, o mare familie. Este clubul care m-a primit cu brațele deschise in lumea fotbalului si căruia îi datorez o bună parte din ceea ce am devenit ca sportiv și ca om. Le sunt recunoscator tuturor care au contribuit la ascensiunea mea, de la omul care avea grijă de teren până la antrenorii principali”, spune Neacșu, ai cărui părinți sunt în continuare progresiști și vin la meciurile noastre.

Despre primul sezon in liga a treia, el isi reaminteste cu entuziasm: „Cu siguranță, a fost o toamnă excelentă atât pentru mine cât și pentru echipă. Vorbim de sezonul 2017-2018 în care debutam la liga a 3-a după acel baraj infernal cu Crevedia. Am avut cu toții o ascensiune neașteptată și o serie nesfârșită de rezultate pozitive. Totul mergea peste așteptările noastre. Victoriile veneau pe bandă rulantă și eram din ce in ce mai încrezători în obiectivul propus. Începeam sezonul cu o victorie la scor de tenis, într-un meci nebun, 6-4, cu Oltenița pe stadionul din Popești-Leordeni. Etapele treceau, acumulam cât mai multe puncte și deja visam cu ochii deschiși la un loc in liga a 2-a. În etapa a 7-a, avem ca adversar principala candidată la promovare, Farul Constanța, antrenată de actualul meu antrenor, Petre Grigoraș, pe o furtună aprigă și necruțătoare. Începem jocul neașteptat de bine, reușesc să înscriu chiar în minutul 8, cu capul din interiorul careului. După golurile au venit pe bandă rulantă și așa am reușit să ne doborâm contracandidata cu un rezultat neverosimil de 7-0. Sfârșitul turului de campionat ne găsește pe locul 1 după lungi dueluri cu echipe bune si foarte bune, reușind astfel să fim campioni de “toamna”. Atmosfera de la echipă era una prielnică și exact ceea ce îi trebuia unei echipe profesioniste. Pentru mine, lucrurile mergeau așa cum mi-am dorit. Am fost singurul jucator care nu a ratat niciun minut din toate cele 13 meciuri jucate, ceea ce mi-a dat o încredere și o putere mentală enormă”.

Din pacate, cu putin inainte de inceperea returului, intr-un amical cu FCSB II, Neacsu a suferit o accidentare destul de serioasa la glezna, care l-a facut sa rateze in mare masura sezonul de primavara. Momentul l-a marcat și pe fotbalistul care acum a făcut pasul spre eșalonul secund: ”A fost un moment foarte greu, foarte dificil. Am plâns foarte mult. Nu înțelegeam de ce mi se întâmplă mie asta. Familia mi-a fost alaturi, așa cum îmi este întotdeauna, este foarte important să ai sprijinul lor, in orice domeniu activezi. Am reușit totuși să găsesc ambiție și motivație, am fost puternic mental, am făcut recuperare bună, încercam să imi depășesc limitele ca să pot să-mi revin cât mai repede. Mă uitam puțin cu invidie la colegii mei care se antrenau normal, în timp ce eu mă chinuiam cu turele de teren ca să-mi recapăt condiția fizică”.

Prestatiile inaltului fundas central progresist nu au trecut neobservate, atrăgând atenția principalei candidate la promovare din serie in sezonul urmator, Rapid. Neacșu de altfel s-a și transferat apoi la Rapid, iar apoi a fost rezervă la meciul contra bleu-albastrilor, în Intrarea Vrabiei, la acel inubliabil 3-1. Despre meciul direct, Adrian Neacșu vorbește cu o maturitate greu de imaginat la vârsta sa: ”Pentru mine a fost un campionat foarte bun, cât și pentru Rapid, reușind să promovăm cu câteva etape înainte de sfârșitul campionatului. Am bifat destul de multe meciuri, am marcat chiar și un gol, primul în Regie (foto) și toate lucrurile au mers bine. Am avut rezultatele așteptate in mare parte, mai putin acel “duș rece” cu Progresul Spartac din prima etapa a returului. Acel meci a fost cu totul special dar și trist in același timp. Atmosfera a fost incredibilă, spectacolul a fost nelipsit in teren cât mai ales în tribune. Ambele galerii au arătat pasiune și adorație față de culorile iubite. Emoțiile erau copleșitoare. In momentele acelea nu m-am gândit nicio secundă că Progresul Spartac fusese “casa” mea pana atunci. Ceea ce voiam era să câștige echipa mea, Rapid. Sunt profesionist, trebuia să-mi fac treaba la clubul la care activez. Sentimentalismul era pus pe locul 2”.

Întrebat despre momentele frumoase în cariera de pana acum, Neacșu spune: ”Au fost trei mari momente care au fost foarte frumoase și nu pot alege dintre ele. Le voi lua în ordine cronologică: primul a fost răsturnarea de situație in meciul cu Crevedia, când evoluam pentru Progresul Spartac, reușind să întoarcem rezultatul de la 3-0 într-un meci nebun și incendiar când nimeni nu ne mai dădea nicio șansa. Cel de-al doilea moment, care și-a pus amprenta și mai mult asupra mea, a fost ultimul meci pe “bătrânul” Giulești, și retragerea simbolului, idolului Daniel Pancu. Stadionul a fost arhiplin, pereții vestiarelor vibrau de încărcătura. A fost un moment sacru. Galeria a făcut un spectacol de zile mari. Unele trăiri nu le pot descrie in cuvinte. Totul a fost perfect in acea seara, reușind și victoria care a intensificat bucuria. Al treilea moment a fost meciul cu Slobozia, care ne-a asigurat matematic promovarea in eșalonul secund. Din nou, stadionul a fost neîncăpător, galeria a făcut exact ce știe mai bine si ne-a oferit tot sprijinul de care am avut nevoie. Meciul s-a terminat 3-0, bucuria de dupa a fost nesfârșita”.

Despre cum s-a simțit în Intrarea Vrabiei, Neacșu poate sintetiza în fraze succinte: ”Atmosfera progresista are ceva special în felul ei de a fi. Este susținută si clădită de oameni empatici si foarte pasionați, cu dragoste față de club si culori”.

Adrian vorbește despre ce a urmat după despărțirea de tricoul bleu-albastru: ”Cariera mea ulterioară a suferit unele modificări. Am fost împrumutat de la Rapid un an la Sportul Snagov, care între timp s-a și desființat, ca mai apoi să ajung la Foresta Suceava, echipa la care evoluez acum, tot sub formă de imprumut, urmând ca în vara să revin la Rapid”.

Subiectul principal al perioadei, pandemia planetară, nu poate fi evitat. Iată cum încearcă Adrian Neacșu să depășească perioada fără fotbal: ”Fiind o periodă extrem de dificila, am incercat să stau cât mai mult in casă, să ies la mișcare doar seara, când nu este așa multă lume pe stradă și să ascult indicațiile autorităților. Am cautat unele antrenamente specifice pentru postul meu și astept să se remedieze întreaga situație. Pe această cale, vreau sa le transmit tuturor un Paște fericit, călduros, și mai ales, sănătos și să ne vedem cu bine dupa această pandemie”.

Socul infrangerii neasteptate cu Axiopolis s-a prelungit si in meciul urmator. Spre norocul nostru, am avut parte de un al doilea meci consecutiv acasa, in compania uneia dintre cele mai modeste formatii ale seriei, Delta Tulcea, iar partida a adus si revenirea pe stadionul din Intrarea Vrabiei, omologat in sfarsit pentru Liga a treia. Dar in locul victoriei facile pe care o asteptam, am avut parte de emotii pe final, dupa ce oaspetii au inscris la 2-0 (pentru noi marcasera Stanciu si Donca) si Raduta a salvat apoi singur cu un atacant advers. Odata cu acest meci, s-a conturat un prim unsprezece stabil, care nu va fi modificat decat la ultima etapa, in urma accidentarii lui Ditu – destul de serioasa din pacate: Raduta – Parfeon, Stoian, Neacsu, B. Grigore – Frangu, Donca – Nechita, Apostol, Ditu – Stanciu.

Deplasarea urmatoare, la Metalul Buzau (foto), echipa neinvinsa la ora jocului, se anunta astfel mai mult decat dificila. Insa de data aceasta echipa a surprins pozitiv, depunand un efort deosebit pe un teren sintetic de o calitate discutabila. Am deschis scorul prin Stanciu, din penalty, inainte de pauza. Gazdele ne-au egalat insa dupa o invalmaseala si doar momentul de inspiratie al lui Lixandru, de abia introdus, care a patruns si centrat ideal pentru Apostol, ne-a adus trei puncte mari.

A urmat un joc acasa cu Modelu, pe care l-am fi putut pierde inainte de a-l incepe, ambulanta venind in ultima clipa (trecusera deja 9 minute din cele 15 de asteptare suplimentara permise) si fiind si neconforma, aspect pe care insa oaspetii nu l-au contestat la timp, adica inainte de start, ci doar dupa joc. Din nou am inceput greoi, iar adversarii au avut ocazii uriase la 0-0, golul lui Stanciu (care a deschis scorul pentru a treia oara consecutiv cu putin inainte de pauza!) venind contrar cursului jocului. Dupa pauza ne-am descatusat, iar scorul de 3-0 a parut chiar unul insuficient daca ne raportam la ocaziile ratate.

Turul s-a incheiat cu o deplasare la FCSB II, echipa care ii avea in primul unsprezece pe Golofca, Plesca si De Amorim, avand ca miza primul loc la finalul turului, pentru care ne era suficient si un egal. Golofca a ciupit o minge din fata lui Raduta si la pauza eram condusi cu 1-0. Andrei Erimia da insa lovitura aruncandu-l pe Stoian varf si, dupa ce Apostol egaleaza cu un sut superb langa bara, capitanul progresist aduce pe final golul de 2-1 (Stanciu a facut apoi 3-1 pe contraatac) care inseamna ca iernam pe primul loc! O performanta nevisata, de care suntem mandri si acum, dupa un tur de campionat in care am strans 11 victorii, un egal si o infrangere (performanta pe care am egalat-o apoi in primavara lui 2019).

Mai jos, va oferim rezumatul acestui ultim joc, precum si un montaj cu majoritatea golutilor reusite in acest sezon:

Progresul Spartac a cedat pozitia de lider dupa remiza de la Voluntari, pe primul loc urcand Axiopolis Cernavoda, echipa cu un trio ofensiv sclipitor, Mihalache – Fotescu – Moise, care vor evolua cu totii in sezonul urmator pentru echipe de liga a doua. In etapa urmatoare, Axiopolis cedeaza insa la Farul si bleu-albastrii au sansa de a reveni in frunte, cu conditia sa invinga una din codasele clasamentului, Agricola Borcea. Este un meci in care vedem si vulnerabilitatile unei formatii proaspat promovata, al carei nivel de exprimare nu este inca constant unul care sa o impuna in lupta pentru primul loc. Oaspetii se apara aglomerat iar noi nu reusim sa cream ocazii, ba chiar scapam de 0-1 printr-o interventie de exceptie a lui Raduta, care apara un penalty! Tot un penalty scos de Cosmin Dedu, introdus de cateva minute in locul lui Stanciu, ne aduce trei puncte oarecum norocoase pe finalul jocului.

Urmeaza o victorie fara istoric, 9-0 la Traian, echipa clasata pe ultimul loc, care reuseste doar un punct in tot sezonul de toamna. Si vine meciul cu Farul, egala noastra la puncte in fruntea clasamentului, echipa cu jucatori valorosi si buget de 3-4 ori mai mare ca al progresistilor, favorita clara la promovarea in esalonul secund. Frangu, titular indispensabil pana atunci, anunta in ultima clipa o indispozitie la stomac, iar Andrei Erimia risca titularizand al patrulea junior, pe Lixandru. O vreme cumplita, la inceput de octombrie, cu doar cateva grade peste zero, ploaie torentiala si vant in rafale face ca meciul sa nu aiba in tribuna din pacate decat cateva zeci de spectatori. Progresul, in zi de exceptie, profita – asa cum a mai facut-o in multe randuri in acel an – de gafele unui portar junior, care scapa mingea din mana sau ia goluri din unghiuri imposibile, si marcheaza gol dupa gol, intrand la pauza cu 4-0 (Neacsu, Ditu si de doua ori Stanciu) si terminand meciul, dupa golurile marcate de Ditu, Stanciu si Zaharia, cu un scor absolut incredibil: 7-0!

O victorie cu 7-0 contra celei mai bune echipe din serie e cu siguranta de natura sa dea aripi celor care o obtin si, chiar daca promovarea pare in continuare un vis indepartat, devine cert faptul ca ne vom afla printre protagonistele seriei. Victoria cu 2-0 de la Ramnicu Sarat, cu doua reusite superbe ale lui Donca (foto), pare deja „normala” in acest context.

Partida cu Axiopolis din etapa a noua ne prinde asadar pe val, poate un pic chiar prea pe val. Andrei Erimia nu a reusit sa vada la lucru echipa adversa, asa cum facea de obicei, intrucat aceasta si-a schimbat deliberat data de disputare a partidei anterioare pentru a se suprapune cu meciul nostru de la Rm Sarat. Bonus, pierdem si fundasii laterali titulari pentru acest meci, B. Grigore (plecat sa vada un meci al Realului, al carui fan este…) si Parfeon (contuzie la antrenament). Poate din aceste motive, poate si pentru ca nu prindem o zi prea buna, cei de la Cernavoda ne surprind, iar la pauza e 0-2. Revenim in joc dupa reluare, egalam prin Nechita cu un sfert de ora inainte de final, dar tot oaspetii sunt cei care mai inscriu odata prin acelasi jucator, Ricardo Mihalache (trecut ca junior si pe la Progresul) care marcase si primele doua goluri.

Rezumatele victoriei de senzatie cu Farul, dar si al esecului dureros cu Axiopolis pot fi urmarite mai jos:

Revenim cu rememorarile din scurta istorie a clubului nostru, prezentandu-va pe larg evolutia echipei in primul nostru sezon la Liga a III-a.

In vara lui 2017, lotul progresist a ramas in mare parte acelasi cu cel care reusise promovarea, pierzand doar doi membri – Cana si Damaschin, inlocuiti de Alexandru Apostol (un mijlocas experimentat, cu aproape 100 de aparitii la nivelul ligii secunde) si Eugen Lixandru (nascut in 1998 si eligibil pentru una din cele trei pozitii U19 obligatorii). Ca o paranteza, pe parcursul sezonului, Progresul Spartac a facut inca o achizitie care pe moment a trecut aproape neobservata – fundasul central Nicolae Leafu, capitanul Sportului Studentesc din Liga a IV-a bucuresteana, devenit intre timp una din „piesele de baza” ale formatiei noastre! Planurile facute de conducere in pre-sezon vizau acumularea unui minim de 30 de puncte, care ar fi garantat evitarea retrogradarii.

Startul de sezon cu CSM Oltenita a fost unul spectaculos, care ne-a amintit prin rasturnarile de scor de meciul nebun de la Crevedia. Progresul a deschis scorul prin Stoian, dar scorul a devenit rapid 1-2. Egalarea lui Stanciu a fost urmata de noi erori defensive si la pauza s-a intrat (norocos pentru noi, putem spune) cu scorul de 2-3. Pauza a fost din nou un sfetnic bun (nu fara o noua aventura logistica tipica perioadei de inceput, cu Matache adus inapoi pe teren de la dus pentru ca Ditu nu a fost lasat sa intre in joc de arbitru!) si, cu Nechita din nou la rampa, autor al unei duble, bleu-albastrii ajung sa conduca cu 5-3. Emotiile nu se termina, o gafa a lui Stoian ducand la un autogol pentru 5-4, dar pana la urma, cu un penalty, inchidem jocul cu un scor de tenis.

Urmeaza o deplasare la una din cele doua formatii din judetul Braila care au cam facut figuratie in tur – Sportul Chiscani, unde castigam facil cu 4-0, ajungem pe un neasteptat loc I si ne gandim sa profitam de ocazie sa ne facem poza cu clasamentul, mai ales ca in etapa urmatoare intalnim una din cele mai bune echipe din serie, Unirea Slobozia. Surpriza insa – echipa reuseste un meci excelent, Nechita (foto) e din nou in mare forma, marcand doua goluri frumoase, secondat de Stanciu si Apostol, si la sfarsitul meciului tabela (vorba vine) arata un neverosimil 4-1 pentru noi, scor care putea fi inca si mai drastic.

Etapa a IV-a programeaza un alt meci greu, la Voluntari II, care ii are in atac pe viitorii prim divizionari Balan si Voicu. Culmea, incepem si de la 0-1 dupa autogolul lui Stoian… Raduta ne salveaza de vreo doua ori singur cu inaintasii adversi iar apoi Ditu reuseste un sut superb pentru 1-1. Trecem la carma jocului, Nechita face 2-1 imediat dupa pauza, dar elanul ne este rupt de eliminarea lui Bogdan Grigore. Nu reusim sa rezistam presiunii adverse si plecam acasa cu un singur punct, pana la urma multumitor tinand cont de raportul ocaziilor clare, care nu ne-a fost favorabil la acest meci.

Rezumatele ultimelor doua jocuri relatate, cu Slobozia si Voluntari 2, pot fi urmarite accesand link-urile de mai jos:

O informatie – altfel, deosebit de importanta – care isi face loc cu greu in buletinele de stiri pe care le vedem este aceea a incetinirii semnificative a contagierilor cu noul virus in statele Europei de Vest care au fost primele victime ale epidemiei: Italia (vezi graficul din foto), Elvetia, Germania, Austria sau chiar Spania. Exista, desigur, si motive obiective pentru care aceasta stire este mai putin distribuita (pe langa apetitul local evident pentru stiri catastrofiste care fac audienta superioara), si anume acela de a nu da inca false sperante oamenilor ajunsi deja la limita rabdarii dupa o luna de izolare.

In acest context, apar si discutiile despre cand si cum se va putea iesi din „lockdown”. Astfel de iesire mai are insa de asteptat, panta descresterii numarului de cazuri fiind una mult mai blanda decat cea a raspandirii initiale a virusului. Scenariile despre care s-a vorbit, ce ar putea incepe cel mai devreme undeva in mai, includ o reluare graduala a activitatilor, cu pastrarea „distantarii sociale” si, cel mai probabil, instituirea obligativitatii de a purta masca de protectie in cazul iesirilor in colectivitate. Astfel, evenimente ce presupun adunarea unor grupuri mai mari de oameni sau contactul fizic direct – sport, spectacole, concerte – vor fi ultimele care vor putea fi reluate.

Pozitia exprimata recent de UEFA, in schimb, a subliniat dorinta de a finaliza cu orice pret actualul sezon fotbalistic, cu amenintarea putin voalata ca federatiile nationale care ar decide acum inghetarea sezonului si pastrarea ierarhiilor existente (referire directa la Belgia care anuntase intentia de a oficializa aceasta hotarare) ar putea fi excluse din cupele europene anul viitor! Dorinta forurilor fotbalistice, motivata de situatia financiara a cluburilor, care ar deveni extrem de grava in urma pierderii drepturilor de televiziune si nu numai, nu va putea insa sa treaca peste reglementarile guvernelor nationale, la care am facut referire mai sus. Iar virusul nu va disparea cu totul nici peste doua luni – putem presupune asta urmarind situatia actuala din China – reluarea activitatii fotbalistice fiind conditionata de ACCEPTAREA si ASUMAREA unui grad de risc de contagiere (fiind vorba de un sport de contact ce nu poate fi jucat cu masca pe figura!), de dorit, unul de nivel cat mai redus. Si, cu siguranta, meciurile se vor desfasura in prima faza fara spectatori in tribuna.

Avand in vedere faptul ca, in privinta evolutiei numarului de imbolnaviri, Romania este cam la o luna in urma Italiei (Marea Britanie sau SUA, care au cam doua saptamani de decalaj, traiesc acum cele mai rele momente ale epidemiei), putem estima ca nu se va putea vorbi de reinceperea antrenamentelor, la noi, mai devreme de doua luni. O reluare a campionatului ar putea fi luata in discutie doar, in cel mai fericit caz, undeva dupa jumatatea lunii iunie. Iar probabilitatea de a ingheta sezonul si scenariul aferent trebuie avute categoric in vedere, chiar daca decizia finala va fi anuntata abia dupa ce vor exista precedente in plan international.

Managerul Andrei Erimia a dorit sa faca si el, pentru site-ul nostru, un rezumat al primului sezon ca antrenor la Progresul Spartac, clubul pe care l-a fondat si pe care l-a adus acum in pragul promovarii in liga secunda. Iata mai jos varianta sa asupra “povestii” progresiste:

“Era a doua vara pentru mine. A doua vara la rand cand cautam insistent si chiar disperat solutii pentru a continua cu Progresul, pentru a continua activitatea cu grupele de juniori dupa ce fuseseram nevoiti sa parasim unitatea militara de pe Soseaua Magurele care ne fusese baza de antrenament in perioada post Cotroceni.

Vara trecuta facusem minimaratoane pe culoarele Politehnicii incercand sa materializez niste promisuni pompoase. Au ramas doar promisiunile si potecile facute de mine in Politehnica. Vara asta, insa, am avut noroc. Asa cum uneori lucrurile bune se intampla fara sa te astepti, am reusit sa cunosc un vechi suporter progresist care a vrut (si a si putut) sa ajute, sa gasim un stadion pe care sa-l modernizam pentru a avea o “casa” si sa inscriem echipa formata “peste noapte” din “seniorii Singureni” si “juniorii progresisti” in liga a IV-a cu gandul clar de a promova. (Toate aceste evenimente merita un capitol aparte doar pentru a povesti cum intr-un timp foarte scurt am reusit impreuna sa punem bazele unei povesti frumoase…dar asta cu alta ocazie).

In cel mai puternic sezon de liga a patra din ultimii ani de pana atunci, am reusit sa castigam detasat competitia, dar cele 18 puncte avans fata de locul 2 s-au pulverizat si s-au transformat intr-o diferenta de un punct la play off. In perioada de transferuri din iarna echipa s-a intarit cu trei jucatori care si acum reprezinta clubul cu mult succes – Stanciu, Donca si Raduta.

Playoff-ul a fost castigat aparent categoric, cu trei victorii din trei meciuri si un singur gol primit in ultimul minut din ultimul meci, insa nu a fost chiar asa de simplu simplu… Am avut de rezolvat trei probleme destul de dificile inainte de inceperea primului meci din play off. Prima a fost gestionarea starii de frustrare din cadrul grupului provocate de faptul ca diferenta de 18 puncte s-a transformat ca prin magie intr-un singur punct inainte de primul meci din play off si tot ce am realizat intr-un sezon se putea pierde foarte repede. Am apelat la orgoliul jucatorilor, iar acestia au raspuns intr-un mare fel aratand ca putem fi cea mai buna echipa indiferent de formatul competitiei. Apoi, pauza de trei saptamani de la ultimul meci oficial, lucru care ne-a taiat ritmul si elanul dat de meciuri oficiale. Acest lucru s-a vazut in meciurile de playoff, dar jucatorii au compensat prin dorinta de a ajunge la baraj. Nu in ultimul rand, cativa din jucatorii importanti plecasera o perioada de cateva zile sau chiar mai mult in diferite locuri, intrerupand antrenamentele in perioada aia, lucru ce ne-a facut sa nu fim in plenitudinea fortelor din punct de vedere fizic. Insa am avut la dispozitie un lot valoros, iar cei ce au intrat din postura de rezerve au facut-o foarte bine sau chiar decisiv (vezi cazul Damaschin).

A urmat punctul culminant reprezentat de meciul de baraj cu Crevedia. Ii urmarisem in finala pe Ilfov cu Bragadiru, stiam ca au jucatori experimentati, fosti jucatori cu multe meciuri la liga 1 si chiar la nivel international (Karamian, Badoi, Patrascu si altii), dar din punct de vedere fizic si ca organizare de joc aratau multe minusuri.

La meciul tur stadionul Romprim era plin si toti (jucatori, suporteri, staff) ne doream si eram pregatiti pentru o victorie care sa ne aduca mai aproape de visul nostru, promovarea. La acel meci s-au intamplat multe lucruri care nu ar fi trebuit sa se intample, mult prea multe. Staff – ul nostru era unul foarte redus, practic nu exista nimeni care sa se ocupe de organizare si parte administrative. Eu si colegii mei antrenori (plus capitanul de echipa, Daniel Stoian) ne ocupam de tot, chiar si Gabi ne ajuta. La meciurile de liga a patra era relativ simplu. Foaia de joc, un asistent medical, legitimatii vizate si … sa-i dam drumul la fotbal. Doar ca la baraj lucrurile au fost mult mai complexe din punct de vedere orgnizatoric – meciul trebuia organizat ca un joc de L3. La nivel teoretic stiam ce e necesar pentru asta din informatiile primite de la FRF, dar nu aveam pe nimeni care sa se ocupe special de organizarea meciului sau care sa aibe experienta. M-am ocupat tot eu, mi-a fost prezentata o persoana care mai organizase meciuri si avea o firma (fantomatica) si pe care am angajat-o pentru a se ocupa si de organizarea meciului nostru.

Startul jocului a fost intarziat indelung din mai multe motive – lista cu jucatorii uitata de Stoian si adusa cu intarziere, un razboi al contestatiilor si o poveste ciudata cu o legitamatie disparuta… Cand totul parea ca se rezolvase iar eu eram la incalzire cu jucatorii, auzim ca intr-un cosmar ca nu se gaseste al doilea medic, care semnase in foaie, dar era de negasit. Intr-un haos total al doilea medic nu apare (probabil semnase altcineva pentru el) si pierdem meciul la masa verde cu 3-0. INCREDIBIL!!!! Eram consternat…la fel ca majoritatea oamenilor veniti la meci. Ba nu, mai mult…de doua veri alergam sperand, din vara asta imi propusesem sa promovez impreuna cu echipa, VISUL meu, al nostru era foarte aproape sa se sfarseasca intr-un mod stupid. Ma uitam cum oamenii pleaca de la stadion, cum suporterii care ne-au sustinut si carora le dadusem sperante dupa mult timp aveau capul plecat si se intreabau ce se intampla. Era un cosmar real, nu-mi venea sa cred; oameni apropiati mie imi vorbeau, dar nu auzeam nimic, nu reactionam.

Dupa ce a trecut socul si am vazut reactia jucatorilor, suporterilor, oamenilor de langa echipa, un lucru mi-a fost clar – e nevoie de un responsabil pentru tot ce s-a intamplat. Eram unul dintre ei-mi-am asumat responsabilitatea 100%, in asa fel incat furia sa fie indreptata catre mine, dar jucatorii sa se poata concentra la meciul retur. Stiam ca avem o sansa sa ne calificam chiar daca era foarte greu. Vazusem adversarii, stiam ca vor ceda fizic, stiam ca suntem mai bine organizati, mai buni ca echipa.

Meciul retur s-a desfasurat – iar asta a fost pentru noi un mare noroc – la 40 grade Celsius, lucru care ne-a avantajat evident in repriza secunda. Nu stiu cati din jucatori credeau cu adevarat ca putem intoarce rezultatul, dar stiu ca intre ei au fost voci care imediat dupa meciul tur (chiar in vestiar) au sustinut clar ca vom castiga cu cat e nevoie sa promovam. Altii au cautat vinovati si au aruncat acuze, altii au fost mai retrasi sau mai rezervati.

Inceputul meciului retur arata exact aceasta stare din cadrul echipei. Primele 15 minute au fost sovaielnice adversarul creandu-si cateva situatii (o bara), apoi deschizand scorul, si totul parea pierdut. Nechita si Cana (doi din jucatorii care au avut o atituidine pozitiva dupa tur) intorc rezultatul in favoarea noastra, dar prima repriza se termina 2-2, dupa niste momente defensive slab interpretate de noi. Totusi eram la carma jocului si toti stiam ca in repriza a doua vor avea probleme mari in a acoperi terenul la 40 de grade.

La pauza am facut doua schimbari, dar cel mai important era sa le transmit mesajul potrivit si sa-i fac sa creada ca pot marca de trei ori. Le-am spus ca am marcat doua goluri si putem marca in continuare, dar e foarte important sa nu le mai dam spatii pe contraatac, iar cand avem mingea ne trebuie mai multa rabdare pentru a ducea mingea prin pase controlate in treimea adversa si a deschide pe benzi. Stiam ca e nevoie sa marcam repede pentru a pune presiune pe adversar si pentru ca toti jucatorii sa creada ca putem recupera, iar in sinea mea stiam ca daca vom marca golul 4 pana in min 75 vom avea o sansa buna. Din fericire asa a fost, am marcat chiar patru goluri fara sa primim vreunul si sfarsitul meciului m-a prins cantand impreuna cu galeria. Cosmarul de la Romprim se transformase in minunea bucuriei de nedescris de la Crevedia.

Jucatorii din acea zi facusera ca VISUL progresist sa devina realitate …si ce realitate frumoasa! In acea zi jucatorii, antrenorii, suporterii, oamenii apropiati echipei, TOTI au facut posibil MIRACOLUL de la CREVEDIA!!!!!”

Am vorbit ieri cu doi dintre eroii barajului de neuitat de la Crevedia, Nechita si Cana. Azi vine randul altor doi protagonisti ai acelei partide – ceea ce nu inseamna insa ca restul de unsprezece oameni intrati atunci pe teren nu merita la fel de mult aprecierea noastra.

La pauza meciului, cand scorul era 2-2 dupa o prima repriza echilibrata iar sansele de a rasturna situatia pareau mai mici ca oricand, antrenorul Andrei Erimia a facut doua schimbari in primul unsprezece: Dedu in locul lui Geana (care a acuzat vizibil canicula excesiva) si Zaharia in locul lui Donca. Ultima schimbare i-a surprins pe multi, Donca avand un profil mai ofensiv decat colegul sau. Andrei Erimia explica: “Trebuia sa schimb ceva, iar Donca mi se paruse mai putin inspirat decat altadata. Zaharia avea energie si determinare si putea face ambele faze ale jocului”. Cert este ca mutarea “i-a iesit” iar Dragos Zaharia (in centrul fotografiei, intr-un moment mai … tensionat al jocului) a fost o piesa cheie a “remontadei” din partea a doua. L-am invitat pe “Zaha” cu aceasta ocazie la o rememorare a momentelor de atunci.

Imi amintesc cu emotii si acum, perioada post playoff respectiv post baraj… toti baietii erau focusati pe un singur lucru, promovarea. Dincolo de factorul sportiv, cred ca a contat foarte mult si faptul ca in viata de zi cu zi eram si foarte buni prieteni, si asta ne ajuta sa ne sprijinim reciproc in orice conjunctura, fie in teren sau in afara lui, inclusiv atunci cand munca noastra era minimalizata de articole online care considerau ca totul a fost un scenariu sponsorizat/regizat de terțe persoane.
N-a fost deloc usor, insa increderea transmisa de fani ( cu banner-ul de la antrenament) si chiar si de staff-ul tehnic ne-a facut sa jucam dincolo de imprejurari.
Nu voi putea uita, cand in timpul reprizei secunde a meciului de la Crevedia, Frangu era galben la fata de la caldura si efortul depus si mi-a zis „Zaha, esti proaspat, alearga pana nu mai poti”!
Cat am putut la momentul respectiv, am incercat sa fac tot posibilul sa nu imi dezamagesc prietenii din teren si oamenii din tribuna care ne sustineau necondiționat.
Si cred ca asa au facut toti care au jucat in acel meci.
Probabil atunci s-a demonstrat inca o dată, ca munca in echipa si determinarea pot bate talentul!
Pentru mine este greu de descris in cuvinte ce am simtit, si nu doar la acel meci, ci in toata perioada petrecuta in sânul Progresului Spartac, pentru ca nu ai cum sa descrii ce inseamna o familie pana nu faci parte dintr-una.
Respect!!! E tot ce pot sa zic pentru toti oamenii care au luat si care inca iau parte la acest proiect si urez mult succes fostilor colegi care inca mai evolueaza sub culorile bleu-albastre.

L-am lasat la urma pe Bogdan Grigore, ale carui aparitii ofensive neobosite in banda dreapta au stat la originea a nu mai putin de trei goluri.

Am fost foarte suparat, si eu si mai multi dintre colegi, pe gafa organizatorica facuta de Andrei Erimia la meciul tur, care ne-a facut sa incepem returul de la 0-3. Inainte de joc, Andrei m-a simtit si mi-a spus “Inteleg ca esti suparat pe mine, dar joaca pentru ei” si mi-a aratat spre galeria progresista. Despre meci… ce pot sa mai spun… meciurile de la Crevedia si de la Constanta cu Farul sunt clar cele mai frumoase momente ale carierei pentru mine. Sunt zile in care mi le pun din nou la televizor pentru a le revedea inca si inca odata. Dupa joc, la restaurant, imi venea sa mananc si masa cu totul… cred ca am slabit 4-5 kilograme atunci!

Ca o concluzie, este mai mult decat evident ca, pentru toti cei implicati, barajul de la Crevedia a lasat o amintire de nesters chiar si acum, la aproape trei ani de atunci. Interesanta a fost propunerea lui Mihai Cana, care si-ar dori un meci intre Progresul Spartac de atunci si cel de azi. Interesanta, dar … nu si fezabila, pentru ca jumatate din echipa de atunci (Raduta, Parfeon, Geana, Donca si Stanciu) sunt titulari si in prezent!

In trei ani si jumatate de cand suntem alaturi de Progresul Spartac, am trecut prin multe meciuri dramatice, rezolvate in ultimele secunde sau cu intorsaturi spectaculoase de scor. Au fost si bune si rele, incepand cu egalarea reusita de Termo in prelungiri pe Viitorul, trecand prin victoria cu Regal din playoff, succesul de la Buzau cu Metalul, egalul de pe stadionul Farul in fata a 5000 de spectatori, esecul de la Modelu, infrangerea dramatica de pe Giulesti si revansa spectaculoasa din Vrabiei, si incheind cu egalarea din minutul 95 la Slatina.

Dar nici un meci nu a egalat ca dramatism si rasturnari de situatie dubla din barajul de promovare in Liga a III-a cu Vointa Crevedia. A fost – sau mai corect nu a fost – intai meciul tur, cu lipsa asistentei medicale corespunzatoare, care a parut sa puna capat sperantelor noastre de a evolua intr-o categorie superioara in anul urmator. Povestea nu a trecut, normal, fara sa produca daune inclusiv in interiorul gruparii, acuzele si suspiciunile (clasicul „e clar, nu se vrea promovarea”) facandu-si aparitia. Suporterii progresisti au facut un gest deosebit, venind la unul din antrenamente cu un banner care anunta ca vor crede in echipa pana la capat, „sponsorul” a incercat si el sa remonteze spiritele promitand prima de promovare pentru o victorie indiferent de scor la Crevedia (inclusiv in cazul… nepromovarii), in timp ce Andrei Erimia (cel care avea intre atributiile manageriale, intr-un staff limitat drastic numeric, si organizarea jocului de acasa, fiind deci retinut ca vinovat de dezastru) a pregatit meciul retur cu un singur gand, acela al rasturnarii diferentei de trei goluri.

Dar lucrurile nu au inceput prea bine. Sub presiunea rezultatului, avand in fata nume grele ca Badoi, Patrascu, Balaur sau Karamian, progresistii nu au reusit sa isi creeze ocazii in primul „sfert” al meciului, in timp ce gazdele au avut o bara prin Karamian. Ba, in minutul 27, Vointa a deschis scorul prin Serban, la o neatentie a lui Frangu, iar soarta promovarii parea decisa.

A venit insa reactia prompta a bleu-albastrilor. Mai intai, Bogdan Grigore (care a facut la Crevedia meciul vietii, dupa cum el insusi declara) suteaza cu latul de la 20 de metri, iar Nechita deviaza inspirat cu calcaiul in gol: 1-1 (33). Apoi tot Grigore urca decis pe extrema, centreaza la bara doua unde apare Cana si voleiaza imparabil: 2-1 pentru noi (35). Suntem pe val, trecem pe langa 3-1 la o lovitura libera a lui Stanciu, dar la scurt timp „vulpoiul” Karamian reuseste o preluare de langa Stoian si il executa pe Raduta: 2-2 (41). Din nou totul pare pierdut, progresistii acuza socul si Karamian e la un pas de 3-2, noroc cu Raduta care agata mingea dupa un voleu spectaculos din lateral.

Pauza e binevenita, iar de la vestiar (vorba vine, pentru ca Andrei Erimia si-a tinut sedinta tehnica la un colt al terenului) iese o cu totul alta echipa. „Transversala” lui Nechita si sutul scos in corner al lui Zaharia anunta golul de 2-3, reusit de Cana cu un sut de la 20 m, bara-gol (54). Dar timpul trece si reduta gazdelor inca rezista, cu pretul renuntarii tot mai evidente la orice fel de veleitati ofensive, pe fondul oboselii si al unei canicule care a stors de energie veteranii Crevediei. Vine insa o noua urcare inspirata a lui Grigore, centrare pentru Stanciu, cap respins de portar si reluat de Dedu, pe faza, in gol: 2-4, cu 18 minute inainte de final, si ne mai trebuie un singur gol pentru a reusi imposibilul!

18 minute am spus? Hmmm… de fapt mai sunt disponibile cu totul doar vreo 5-6 de joc efectiv, pentru ca dupa fiecare faza unul – doi jucatori ai gazdelor se tavalesc cate doua minute pe teren, fie ca a existat sau nu umbra unui contact. Dar in minutul 83, Cana are o patrundere superba pe stanga, il serveste perfect la 8 m pe Nechita si acesta, desi epuizat (ceruse de minute bune schimbarea) impinge, in doi timpi, mingea in poarta, iar apoi se prabuseste: 5-2!

Dar mai e de jucat, gazdele uita de oboseala, noi facem pasul inapoi, tremuram la fiecare centrare, si doar golul lui Dedu din prelungiri incheie definitiv socotelile! E 6-2, baietii sunt pe gard si canta cu galeria, condusa de… Andrei Erimia, trimis si el in tribuna dupa ce a invadat terenul la golul de 5-2.

Echipa care a reusit aceasta formidabila revenire a fost: Raduta – B. Grigore, Stoian, Parfeon, Nemtescu – Frangu, Donca (46 Zaharia) – Geana (46 Dedu), Nechita (83 Damaschin), Cana – Stanciu (90+1 Neacsu).

Bucuria noastra a fost umbrita, a doua zi, de articolele din presa (ale caror „surse” sunt usor de identificat) despre sume impresionante platite celor de la Crevedia (in treacat fie spus, jucatorii de acolo nu isi mai vorbesc unii altora nici in ziua de azi, fiecare convins ca altcineva a plecat cu banii de la Progresul…). Au fost acelasi gen de specialisti convinsi ca „Progresul nu a vrut in Liga a II -a si a trantit meciul la Modelu” sau ca victoriile superbe cu Farul si Rapid ar fi fost „blat la pariuri”.

Pentru acestia, avem un mesaj, acum pe vreme de pandemie: Ne place fotbalul, de aia suntem aici, de aia suntem Progresul Spartac! Iar fotbalul se joaca doar acolo, pe teren!

Mai jos gasiti rezumatul partidei de la Crevedia, care pentru multi dintre noi provoaca fiori si acum. Meciul integral este si el disponibil, din aceasta saptamana, pe youtube.